Mi-a placut piesa care a castigat la Eurovision. E simpla, naturala, simpatica, diferita.
E ceva ce doream sa aud, o piesa cu un alt ritm, o alta voce, un alt mesaj.
Mi-a placut si piesa noastra, cantata foarte bine, cu un ritm bun, insa prea „a-la Eurovizion”, prea comuna, cu acelasi ritm, identica cu majoritatea melodiilor prezentate in concurs.
M-au deranjat comentatorii romani (nu stiu cine au fost) de la TVR (International) unde am urmarit doar semifinala in care a participat si Romania. Au dat dovada de primitivism, vorbind de dragul de a vorbi, galagios, sec, tot felul de prostii si glume intelese doar de ei. Parca s-ar fi adresat unui public de retardati; macar din respect mai trebuiau sa taca.
M-au deranjat comentariile rautacioase de pe forumuri la adresa piesei care a castigat si a soliste, facuta in toate felurile si blamata ca ar fi pe pile. Ce sa mai spun: hai sa nu fim mizerabili. Mai bine sa ne concentram ca data viitoare sa venim cu o piesa mai buna, care sa castige indiscutabil.
Mi s-au parut aiurea comentariul din evz.ro „Polonia ne dă şase puncte la Eurovision 2010, unde votul geo-politic se face simţit”???!!!???? Hello! De unde ati tras concluzi asta?
nu de alta dar polonezii nu s-au prea uitat la Eurovision pentru ca: nu au avut reprezentant in finala (dintre semifinale au transmis-o doar pe cea cu reprezentantul lor); in Sopot se desfasura un festival de muzica, in Gdynia unul de film; lumea a plecat in vacanta la munte, la mare sau la lacuri; o parte din tara se reface dupa inundatii, alta e prinsa in campania electorala.
Polonezilor nu le prea pasa de romani si cu siguranta nu vor sa perie Romania, doar asa ca se afla prin apropierea "geo-politica". As tinde mai degraba sa cred ca, piesa Romaniei a primit puncte de la vreun juriul polonez, pentru ca a fost buna, eventual de la putinii romani care mai sunt pe aici.
luni, 31 mai 2010
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Presedintele polonez Lech Kaczyński a murit intr-un accident de avion
Presedintele polonez Lech Kaczyński si sotia sa Maria au murit azi dimineata intr-un accident de avion pe aeroportul militar din Smolensk.
Avionul Tu-154 s-a prabusit la aterizare.
Unele informatii spun ca ar fi fost ceata densa la sol, altele ca avionul s-ar fi lovit de un copac.
La bord s-a aflat de asemenea si Sławomir Skrzypek, Guvernatorul Bancii Centrale Poloneze. Numarul total de victime este de 87 de persoane.
Oficialii polonezi se indreptau spre Smolensk, pentru a participa la a 70-a aniversare a masacrului de la Katyn.
Avionul Tu-154 s-a prabusit la aterizare.
Unele informatii spun ca ar fi fost ceata densa la sol, altele ca avionul s-ar fi lovit de un copac.
La bord s-a aflat de asemenea si Sławomir Skrzypek, Guvernatorul Bancii Centrale Poloneze. Numarul total de victime este de 87 de persoane.
Oficialii polonezi se indreptau spre Smolensk, pentru a participa la a 70-a aniversare a masacrului de la Katyn.
joi, 25 martie 2010
Antichrist o porcarie de film
Senzatia de voma a fost prima care mi s-a instalat in stomac dupa vizionarea filmului. A urmat una de amar sec in gura. Si greata. Greata eterna, adanca si persistenta.
O clipa de intelepciune si mi-am dat seama ca am urmarit o porcarie de film.
Probabil arta pe care nu o inteleg, vor zice criticii, dar mie imi vine sa vomit pe arta asta la propriu.
Vina mea e ca traiesc filmul, vor zice nepasatorii, insa de mult nu mi s-a intamplat sa simpt amareala asta in gura si mintea-mi bulversata.
Si-a atins scopul, vor zice promotorii, insa daca scopul filmului a fost sa produca greata, cu siguranta a reusit.
Si revine iar intrebarea despre arta.
Ce poate fi numit arta? O porcarie, un lucru inteligent, o idiotenie, ceva frumos?
E arta o stare de placere sau o stare de disconfort?
E arta orice idiotenie despre o nebuna transpusa pe ecran?
Si da, am inteles nu stiu cate sensuri ale filmului, dar nu asta ma deranjeaza. Ma deranjeaza felul in care sensurile au fost transpuse pe un ecran.
Tragand linie ajung la concluzia ca am cazut in plasa.
Am citit despre film, mi-a starnit curiozitatea si am decis sa-l vad.
Mare greseala ca nu am citit si comentariile la articole.
O clipa de intelepciune si mi-am dat seama ca am urmarit o porcarie de film.
Probabil arta pe care nu o inteleg, vor zice criticii, dar mie imi vine sa vomit pe arta asta la propriu.
Vina mea e ca traiesc filmul, vor zice nepasatorii, insa de mult nu mi s-a intamplat sa simpt amareala asta in gura si mintea-mi bulversata.
Si-a atins scopul, vor zice promotorii, insa daca scopul filmului a fost sa produca greata, cu siguranta a reusit.
Si revine iar intrebarea despre arta.
Ce poate fi numit arta? O porcarie, un lucru inteligent, o idiotenie, ceva frumos?
E arta o stare de placere sau o stare de disconfort?
E arta orice idiotenie despre o nebuna transpusa pe ecran?
Si da, am inteles nu stiu cate sensuri ale filmului, dar nu asta ma deranjeaza. Ma deranjeaza felul in care sensurile au fost transpuse pe un ecran.
Tragand linie ajung la concluzia ca am cazut in plasa.
Am citit despre film, mi-a starnit curiozitatea si am decis sa-l vad.
Mare greseala ca nu am citit si comentariile la articole.
duminică, 28 februarie 2010
Maine e 1 Martie
Asteptam nerabdatori sa se topeasca zapada, soarele sa ne zambeasca, ghioceii sa iasa la suprafata, atarnam paltoanele in cui si scoatem tricourile din fundul dulapului.Primavara nu se lasa asteptata, sau cel putin asta ne-a soptit azi toata ziua.
Un singur gand ca n-am schiat mai mult, dar am sa merg mai des la plaja...
luni, 15 februarie 2010
Sarbatoarea indragostitilor
A fost ieri Sfantul Valentin, dar nu m-am indelemnicit cu declaratii intre-ale iubirii, restaurante selecte sau cadouri cu fundite rosii si multe inimioare.
Mie mi-se pare o sarbatoare seaca, venita de peste ocean ca sa ne indemne la cumparat, la cheltuiala de bani si sa ne impinga spre demonstratii superficiale ale sentimentelor.
Acum ar urma bla-blaul cu iubirea ce se demonstreaza zi de zi, insa nu am sa-i dau curs.
Cred ca sarbatorile sunt benefice, avem nevoie de ele sa ne descretim fruntile si sa iesim din rutina zilnica, dar o sarbatoare fortata a iubirii e prea artificiala chiar si pentru indragostiti.
Ma gandesc ca daca ar fi vara – caci pe frigul asta abia daca ti-se face sa scoti nasul pe geam – ar fi poate mai usor de sarbatorit, cu plimbari romantice, picnicuri in padure sau apusuri de soare privindu-le imbratisati.
Dar nu e vara, asa cum nici principalii beneficiari ai sarbatorii nu sunt indragostitii. E iarna, cand posibilitatile limitate sunt compensate de greutatea cumparaturilor din sacosa, valoare cravatei impachetata in hartia rosie, karatele inelului din cutiuta in forma de inimioara sau preturile explozive din meniul din restaurantului.
Cum spuneam, sarbatoarea nu-i facuta pentru indragostiti.
Mie mi-se pare o sarbatoare seaca, venita de peste ocean ca sa ne indemne la cumparat, la cheltuiala de bani si sa ne impinga spre demonstratii superficiale ale sentimentelor.
Acum ar urma bla-blaul cu iubirea ce se demonstreaza zi de zi, insa nu am sa-i dau curs.
Cred ca sarbatorile sunt benefice, avem nevoie de ele sa ne descretim fruntile si sa iesim din rutina zilnica, dar o sarbatoare fortata a iubirii e prea artificiala chiar si pentru indragostiti.
Ma gandesc ca daca ar fi vara – caci pe frigul asta abia daca ti-se face sa scoti nasul pe geam – ar fi poate mai usor de sarbatorit, cu plimbari romantice, picnicuri in padure sau apusuri de soare privindu-le imbratisati.
Dar nu e vara, asa cum nici principalii beneficiari ai sarbatorii nu sunt indragostitii. E iarna, cand posibilitatile limitate sunt compensate de greutatea cumparaturilor din sacosa, valoare cravatei impachetata in hartia rosie, karatele inelului din cutiuta in forma de inimioara sau preturile explozive din meniul din restaurantului.
Cum spuneam, sarbatoarea nu-i facuta pentru indragostiti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)