joi, 13 decembrie 2012

Loverboy – filme romanesti si filme americane



La televizor clasicul film american bazat pe stereotipuri, menit sa improspateze moralul americanilor de clasa mijlocie, daca tot au dat banii pe billet. El, faima liceului, capitanul echipe de fotbal, are gagica blonda, e iubitor de carne si-i mandria lui tata burtos, ala cu berea in mana. Ea, tocilara liceului pe care nu o baga nimeni in seama, singura si virgina, cu aspiratii de Yale, plictisitoare, dar de fapt misto. Finalul clasic, se indragostesc, se iubesc, intra amandoi la colegiu si mai si calatoresc in jurul lumii. Fantastic, nu-i asa? Daca mai adaug ca in film apare si un negru, iar fitoasa liceului e umilita la bal, finalul e perfect.
Un final mai perfect decat asta nu se poate. E finalul pe care i-l reprosa un comentator filmului Loverboy (2011), finalul american atat de asteptat, spectaculos si fericit, la care tanjeste spectatorul, ce inca mai crede in Mos Craciun.
De ce romanii au mereu finalurile astea triste, se lamenteaza un alt comentator, pentru ca el sa dea mai apoi verdictul – (sunt) „inspirate din realitate”. Doar ca nu ne place realitatea si unii inca mai astepta continuare. Mai asteapta ca printul sa se razgandeasca, ca de fapt e bun si nu e rau, ca o iubeste si de data asta e diferit. Ei asteapta sa i-se aprinda si printului roman beculetul, sa il loveasca sclipirea, sa se transforme, sa se schimbe. Ei asteapta sa vada un print de vise, un print american. Doar ca printul american are un alt rol, rolul de a invinge frustrarile clasei mijlocii ce da banii pe bilet, in timp ce printul roman are rolul sa de a ii educa pe cei care nu isi permit de fapt biletul.

marți, 4 decembrie 2012

O alta Romanie



A cazut zapada. Era si timpul; norii stateau plini si adormiti asteptand parca un semn. Imi zice o prietena romanca ca ii place Polonia. Nu stie ce exact o atrage la Polonia, dar ii place. Poate o fi de la curatenia de pe strazi, sau lipsa coruptiei cand intrebi portarul, care e usa pe care se intra in spital, sau poate oamenii, sau poate ... ca e similara cu Romania, dar o Romanie mai buna. O Romanie asa cum mi-se pare ca am lasat acum cativa ani in urma, asa cum mi-as dori sa fie, asa cum imi imaginam ca e pe vremea cand eram copil.
O Romania in care exista mai mult respect pentru omul de langa tine, in care gunoiul se arunca la cos, in care se da restul coret la magazin si oamenii nu asteapta sa soseasca motivarea intr-un plic alb, pentru a-si face meseria pe care si-au ales-o, si pentru care sunt platiti. O alta Romanie.