Nu doar in Romania femeile sunt agresate, doar ca in Romania agresarea e
acceptata ca parte a vietii cotidiene. A fi strigata sau fluierata pe strada e
vazuta mai mult ca pe un compliment, decat o insulta, iar a primi o palma pe fund la primele
ore ale zilei, cand te grabesti spre munca, e ca un salut de „Buna
dimineata”. Nu vreau sa cad in paranoia americana, unde a spune despre o femeie
ca e frumoasa echivaleaza un proces la tribunal si multi bani in munus pentru guraliv,
insa am fost nu o data inghesuita in tranvai, de cate un muncitor necalificat
de +40 cu o privire usor psihopatica. Odata eram cu o amica si individul
(tulburat mental) ne-a inghesuit, pana am ajuns la capatul tranvaiului. Nu
stiam ce sa mai face si am coborat. Eram naive si ne era rusine, auzisem ca se
intampla, dar nimeni nu ne-am invatat cum sa reactionam. Nu ne-am spus nimeni
ca ii putem tragem o geanta in cap (oricum o aveam mereu in dotare si era plina
cu carti) sau ca putem urla la el. Insa ne-a spus multa lume ca se intampla, ca
si cum ar fi un lucru normal. DAR NU E.
E atat de
anormal, ca unul din primele lucruri pe care le-am auzit dupa ce m-am mutat in
alta tara a fost ca „aici, romanii sau moldovenii te flueiera doar pe strada,
in rest alti europeni nu”. E atat de anormal, ca dupa un an locuit intr-o alta
tara, cand cineva mi-a pus mana pe fund din nou, m-am sperit si am urlat asa de
tare incat s-a auzit pe toata strada, oamenii intorcandu-se spre mine speriati.
Eram socata si revoltata, desi nu era prima data cand o pateam, doar ca uitasem
de „normalitate”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu