Iar tigani, romii si romanii

Inca o faza naspa, cu explicatii despre romani si Romania. De data asta cu o baba poloneza. Ma intreaba ea vesela de unde sunt (ma rog, ma recunoaste dupa accent ca nu-s de-a lor), eu ii raspund la fel de vesela ca din Romania (aticipand ceea ce urmeaza), ea se schimba la fata (pe bune, chestia asta ma termina, cand ii vad pe polonezi ca se schimba la fata, cum din simpatie – asteptand sa fiu englezoica sau frantuzoica – trec la dispret), si incepe cu dumele.

Baba poloneza: Precis e mai bine in PL ca acolo (adica Romania).

Eu, fara chef dupa ce i-am vazut mutra: Eh, e tot asa. (Fals, nu e, dar nu am vrut sa-i dau satisfactia).

Ca ea stie ca e mai rau, ca a fost Ceausescu in Romania.

Eu: acum 20 de ani

Ea: nu, mai recent

Eu: exact acum 21 de ani. Am luat ca reper 1990, ca oricum era Decembrie 1989

Ea: Ca a auzit ea povesti despre Romania, ca oamenii traiau rau si Ceausescu le-a facut apartamente fara bai.

Eu (deja iritata): De fapt apartamentele comuniste din Romania erau mai bune decat cele din Polonia. Stiti cum sunt facute apartamentele comuniste din Polonia, ca au o camera impartita in doua, jumate camera si jumate bucatarie, iar bucataria nici macar nu are fereastra, ei bine in Romania asa nu s-au facut, erau mici, dar macar bucataria avea fereastra. Si aveau toate baie.

Ea: dar era rau pe vremea lui Ceausescu.

Eu: nu era asa de rau.

Ea: Pai, dumneata arati bine, dar ma rog ... pe aici Romania nu are o imagine prea buna ... cu rromii...

Eu: a, da cu tiganii, resprezinta vreo 3% din populatia Romaniei (recunosc, nu stiu exact cat reprezinta conform datelor actuale, asa ca am zi 3, doar ca sa-i explic ca is si ei acolo o minoritane, ca sa nu-si mai inchipuie ca romanii sunt tigani)

Mai voiam sa-i explic cate ceva cu diferenta dintre romani si tigani, dar s-a deschis usa si am intrat la doctor.

Pe bune, urasc chestiile astea. Deja m-am saturat. Trebuie sa se schimbe ceva. M-am saturat sa mai explic pentru tot restul vietii cine sunt si de unde vin.

Ghid de vacanta: Polonia

Ce se poate face vara in Polonia? Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa incep cu o mica introducere, despre clima din Polonia, care se difera mult fata de cea din Romania, iarna fiind mai frig, toamna si primavara mai noros, iar vara e mai scurta, are ziua mai lunga dar temperaturile mai scazute in jur de 19-30 de grade.

Vara fiind scurta, ea este traita la maxim, mai toate orasele mici sau mari fiind pline de evenimente, concerte, festivaluri de teatru si film, intalniri, comemorari de batalii, expozitii sau targuri. Daca doriti sa faceti un tur al Poloniei, aveti mari sanse sa nimeriti la un eveniment, ele fiind dese, caci vara e scurta si abia incap toate la un loc.

In Polonia puteti opta pentru trei locatii diferite de relaxare: la munte, la mare sau la lacuri.

La munte cea mai populara si mai aglomerata locatie este Zakopane – pe care eu personal o evit, deoarece e prea plina de turisti, eu preferand locatii mai retrase. Pentru cei care nu pot urca pe munte exista o solutie alternativa, teleschiul, care functioneaza si vara.

La mare e frumos, nisipul e relativ curat, coniferii cresc pe plaja, cihlimbarul vine cu valurile si apa e in general curata. La mare e insa mult vant, ideal pentru windsurfing, kitesurfing si navigatul cu vele, insa cam incomod pentru statul la soare, de aceea pe plaja o sa gasiti multe paravane de vant. Intreaga plaja (atat la mare cat si la lacuri) este publica, iar accesul este gratuit. Temperatura apei este mai scazuta, cam pe la 16-20 de grade, iar cea mai populara locatie este Sopot – un oras concentrat pe turism, in care se intersecteaza festivalurile cu cluburile, terasele cu expozitiile si la tot pasul se gasesc hoteluri si camere de inchiriat.

Pe lacuri in special cele din regiunea Mazury – nord estul Poloniei – se navigheaza cu barca cu vele. Navigatul cu vele este foarte popular in Polonia si veti gasi cu usurinta o barca de inchiriat. Barcile se pot inchiria cu capitan in cazul in care nu posedati permis de navigat ambarcatiuni cu vele – e suficient nivelul de timonier. Apa lacurilor este calda, iar plajele sunt un amestec de nisip si iarba.

Interesant de vizitat sunt in Polonia castelurile – in special cele teutonice – care s-au pastrat intr-o stare relativ buna. Orasele pe care le recomand cu caldura sunt: Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Sopot, Malbork, Varsovia si Toron.

Cazarea in Polonia costa in functie de conditiile oferite, de la vreo 40-50 PLN (1 PLN = 1 RON) pana la 200-300 PLN pe noapte, in functie de conditiile oferite.

Preturile la mancare – supermarket, restaurante, baruri – sunt in general mai mici sau similare cu cele din Romania. Daca doriti (si merita prin serviciul oferit) puteti lasa chelnerilor bacsis, insa nu este obligatoriu.

Vara in Polonia

De cand locuiesc in PL asta e una dintre cele mai frumoase veri, fara ploi multe, fara temperaturi de 10 grade, fara vant, doar soare, flori, fructe si fluturi.
Fructe de vara in Polonia: agris, fragute, afine, coacaze rosii si negre, mure, merisoare, zmeura, cirese si visine.

Cocktail de capsuni

Ingrediente

- capsuni proaspete
- miere de albina
- smantana sau iaurt natural
- inghetata (de preferinta stracciatella - are bucatele mici de ciocolata)

Se pun in blender: capsinile, mierea si smantana. Se mixeaza circa 2 minute pe viteza turbo. Cand se formeaza pasta se adauga inghetata si se mixeaza inca 10 secunde.
Pentru un cocktail rece se pune la frigider 15 minute.

Enjoy!

Maro (2)

- Încă v-am prins, l-am salutat bucuroasă pe șofer arătându-i abonamentul.
- V-am așteptat, mi-a răspuns el zâmbăreț. O zi așa frumoasă, nu puteam pleca fără de dumneata.
I-am zâmbit și eu, așezându-mă veselă pe scaunul din spatele lui.
Dimineața în autobuz e liniste, oamenii adormiți închid pleoapele, facând semn somnului dulce să revină. El se lasă așteptat și trimite în locu-i amăreala, ce umezește ochii și schimonosește gura într-un gălăgios căscat.
Știind că somnul nu vine, eu prefer să citesc, înlocuind amăgeala cu peripețiile vreunei cărți. Azi însă răsfoiesc în gol. Mă macină gândul că am uitat ceva. Nu mă pot decide ce, dar sigur e legat de Emi. Știu că m-am gândit aseară să-i dau bani de buzunar, l-am întrebat dacă mai are când desfăceam portocala, dar înainte să-mi răspundă, parcă atunci m-am tăiat. Nu-mi amintesc decât că a țipat, speriat de sângele ce curgea din degetul meu.
Mă aprind repede cand vine vorba de băiat, îl prea cocoloșesc, îl iert ușor și-l alint, dar mă atrage cu nevoia lui de iubire și ochișorii lui jucauși. Ador să-l fac fericit și privindu-l îi simpt dragostea necondiționată. Îl văd pe Alex în el, tânăr, frumos și gropițe mari în obraji. E cuceritor, misterios și sigur pe el. Pe buze are un surâs cald, urechile-i jucăușe îmi ascultă cuvintele, iar mâinile-i puternice ne desenează viitorul, ce atunci părea ideal. Acum îmi sună mai mult ireal, surâsul rece, urechile astupate și mâinile înfrânte sub povara eșecului. Iubire mai e, ar mai fi de luat, de dat, de împărțit, dar în jur gălăgia e mare. Iubindu-l, l-am iertat și am luat-o de la început, de data asta fără minciună, ură, gelozie sau ea. Suntem doar noi doi și Emi al nostru.
Acum nu mai aud țipetele, nu-mi simpt lacrimile, iar el nu mai tace. Acum nu pot decât mulțumi cerului pentru iubirea noastră, pentru că m-a încurajat să cred în noi și-n ochii lui Emi.
Scara era întunecoasă în miez de zi, betonul sunând a gol la fiecare pas al meu. În aer un miros fin de țigară, iute și dulce. M-am gândit o clipă la Alex, dar era trecut de două și el era de mult la muncă. Am învârtit cheia doar o data, ca și cum iala ar fi fost încuiată pe dinăuntru, împingând ușa surprinsă de sunetul apei din interior.
Am găsit-o în pat, cu fața în pernă și spatele gol, bucurându-se adormită de razele răzlețe ale soarelui, ce-i mângâiau pielea rozalie. Pe noptieră portocalele, cuțitul și o cană roz. Cana lui Alex, din care o serveam cu cafea de fiecare dată cand ne trecea pragul. Venea întotdeauna veselă, râzând gălăgios la intrare. Mă privea în ochi complice, admirându-mi lăudăros copilul și cerându-mi sfaturi banale. Eu îi ascultam poveștile piperate, secretele ostensive și glasul ascuțit, zâmbindu-i blândă și compătimindu-i singurătatea, divorțul și lipsa de tact. În fiecare duminică închideam visătoare după ea ușa, ignorând criticile vecinelor și ochiul mustrător a lui Alex. El nu o plăcea. Acum o priveam întinsă în patul meu, curioasă la curba spatelui ei, la pielea-i uleioasă, ce sclipea sub razele soarelui. Mă uitam la ea și la cuțitul maro de pe noptieră, gândindu-mă cât de ușor mi-ar fi să i-l înfing în spate, răsucindu-l de două ori, ca să-mi simptă suferința tăioasă în toată ființa ei haină. Iar atunci când ar vrea să răgnească de durere, sângele i-ar umple gura mânjită de gustul lui, colorându-i buzele uscate, cu care și-a dus la capăt trădatea.
Doar un gând, căci am trecut pe lângă ea ca o umbră, pierdută în valul de durere, înfășcând între degetele-mi lungi cuțitul și intrând cu pas moale în baie.

© wlfp