Fereastra

Prea multe evenimente m-au intampinat in ultima vreme. O intorsatura de lucruri, si o rascruce mi s-a asezat in drum. Au fost momente cand am cautat-o eu, insa acum m-a gasit ea pe mine. Mult mai repede decat ma asteptam.

S-a inchis usa si eu am deschis fereastra.
E mica si strampta; v-a fi nevoie de mult efort, vointa si munca din partea mea, ca sa reusesc sa ma strecor prin ea.
Drumul v-a fi greu si anevoios, plin de obstacole si momente de indoiala, in care calea nu imi va mai parea atat de drepta, clara si potrivita.
Am sa revin mereu la fereastra, sa o privesc in ochi, sa o masor si sa ma intreb daca e intr-adevar ea. Daca e fereastra pe care trebuie sa ies.
Vor fi minute, ore sau chiar zile pe care in disperarea mea le voi petrece cautand alte ferestre sau uitand complet de ele. Vor fi ceasuri in care ma voi refugia intr-un colt al camerei, amagindu-ma ca imi este suficienta camera si consolandu-ma ca altii nu au iesit niciodata pe o fereastra.
Vor fi momente in care ma voi reintoarce la usa, rugand-o strasnic sa se deschida, implorand-o si plangand dupa momentele placute in care ii detineam cheia.

Vor fi si clipe de claritate, in care voi intra in contact cu mine insumi, ma voi accepta asa cum sunt si voi sti ce am de facut. Atunci, imi voi pune la lucru toate calitatile, abilitatile si experienta pentru a iesi pe fereastra ce mi-am deschis-o singura.
Voi sti atunci cum pot sa ies, si odata iesita sa ma bucur de aer, soare si de mine insumi.