Candva aveam un amic si o amica. Amica mi-se parea o tipa misto, interesanta, vorbareata si de viata. Din pacate, amica mea avea ghinion in dragoste, asa ca eu m-am gandit (v-ati prins deja?), sa fac ca si in filmele americane cu bugete mari si povesti banale, adica sa-i fac cunostinta cu amicul. Amicul era mai amic, decat amica amica, avand cu el o relatie mai apropiata, il invitam de fiecare data la petrecerile mele, il vizitam intotdeauna de ziua lui cu o sticla de vin, il sunam in caz de probleme auto si il transportam la recuperare cand avea piciorul rupt. In fine, amic sincer si pe bune.
Deci, cu putin ajutor impricinuitii, amicul si amica, s-au cunoscut, s-au placut si s-au luat, exact un an mai tarziu. Ce frumos, nu-i asa? Gresit! De fapt naspa, naspa rau de tot pentru mine, atat de naspa ca de data asta nu imi voi uita lectia.
Deci, din clipa in care s-a vazut in rochie alba, cu un buchet de flori ofilite in mana si cu un da in urechi, amica mea, cea simpatica, si-a schimbat naravul, lasand in urma vesmantul de domnisoara cool si imbracandu-l pe cel de doamna cotoroanta. A inceput prin a face ordine in casa si in viata amicului, alegandu-i mobila si excluzandu-i rand pe rand amicii, locul lor fiind luat de amicii ei. A inceput cu cei singuri, care nu erau intr-o relatie, si care i-ar fi stricat probabil armonia de cupluri, necesara la reuniunile date de ei. Eu, cum eram prietena si cu ea, si intr-o relatie de cuplu, nu m-am trezit pe faras, dar constatam trista ca persoanele misto cam dispareau treptat din cercul lor.
Dupa ce a nascut, amica a devenit o mamica iritata, la tot ceea ce era in jurul ei, intreband insistent intervale regulate de timp: si voi cand faceti un copil?, dar va doriti un copil?. Incepusem deja sa ne vedem rar, eu o sunam, ea nu prea, eu o tot invitam, si cateodata ea mai venea, insa doar ca sa-mi remobileze casa, cu texte de genul: cartile astea aici nu au ce cauta, cel putin doua rafturi trebuie sa fie goale acolo jos, cablurile nu pot fi la vedere, priza trebuie ascunsa, etc., in concordanta cu nevoile copilului meu fictiv, pe care ea dorea ca eu sa-l nasc in secunda urmatoare, ca sa-i avem de aceeasi varsta.
Nu am inteles insistentele ei, pana la aniversarea lui, la care intotdeauna mergeam cu vinul si la care am fost invitata sa nu imi fac aparitia, deoarece sunt invitati doar prietenii lor cu copii.
Am ramas trasnita asa pe moment, tinand cont ca: al lor copil are de abia 1 an si nici cel mai mic habar ca is copii in jur lui sau nu, era totusi onomastica lui, iar eu i-am invitat intotdeauna.
Mda, asta e viata, daca nu vii la pachet dupa o vreme nu te mai ia nimeni. Daca la inceput esti stresata sa-ti gasesti partenerul, mai apoi esti streasata sa nasti copilul. Trebuie sa-l produci la foc automat in concordanta cu cerintele celorlati. Doar ca pe mine nu a stat nimeni sa ma intrebe ce imi doresc si cand.
Asa ca, am deschis sticla de vin, le-am multumit in gand de non-invitatie si am rememorat zicala „facerea de bine, f...... .. ... ........”, pe care o cam uitasem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu