Traim intr-un
cocon fictiv. Ma intreb cateodata daca
acesta a fost dintotdeauna rostul omenirii, sa isi faca un cocon in care sa isi
inventeze realitati? Oare mereu a existat acest cocon in jurul carorauia se
invarte „lumea” ireala? Cu siguranta sunt oameni care traiesc in afara lui,
sunt oamenii ce intra in contact cu natura, cu realitatea, ce cunosc secretele
pamantului si invata din intelepciunea naturii.
Insa ei sunt
putini, caci noi majoritatea suntem prea prinsi si prea fanatici in realitatea
coconului nostru, care de fapt nu reprezinta nimic. Si atunci noi uitam de
adevar, uitam de sens si viata. Da, stiu e deja un cliseu sa te gandesti la oamenii
aceaia care isi cauta apa si mancare ca scop al vietii lor, in timp ce noua
ni-se prezinta posete si rochii la reducere si suntem manati sa cautam prin ele
ca scop al vietii noastre. E un cliseu a ne aminti de cei pentru care cititul
este un lucru deosebit, in timp ce noi suntem bombardati de lumea virtuala, in
care suntem invitati sa traim si sa visam. Si uite asa, mai cumparam o sticla
de plastic cu apa de la robinet in ea, pe care scrie ca 0,001% din castiguri
merg spre copii defavorizati, nu de alta, dar sa ne mai eliberam de vina. Si ne
intoarcem la ale noastre si iar vorbim de lumea ireala, cu vedete si fete, cu
bani si masini, cu aur si sclipiri si iar e reducere la mall si ce film
fantastic si trebuie sa-mi cumpar neaparat ceaiul de slabit din reclama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu