Ce ma enerveaza pe mine - partea 1 (poate vorm mai urma si altele, poate nu)

Ce ma enerveaza pe mine cel mai mult si cel mai mult? Ei, nu stiu ce ma enerveaza cel mai mult si cel mai mult, dar m-am gandit sa fac asa o lista cu ce ma enerveaza in general.

Deci sa purcedem:

-          Politicienii din Romania – nu am intalnit pana acum nici un om normal in politica, adica: cu bun simt, ceva mai mult creier decat un graunte, fara aroganta si cu bune intentii populare (nu personale);

-          Medicii care se cred mici zei – nu doar la faza ca trebuie sa mergi la ei cu sacosa (cand nu ai bani, bagi cu oua, cum am vazut pe unul cerandu-i unei biete babute), cum adesea se intampla in RO, dar la faza ca te trateaza ca pe un idiot, cum se intampla in PL. Merg si le spun „domnule doctor, am alergie la CLOR, va rog frumos sa nu imi prescrieti un antibiotic pe baza de CLOR”. Si el imi prescrie, nu de alta dar e unul dintre cele trei medicamente pe care le stie (si pentru care atunci cand le prescrie primeste gageturi de la firmele producatoare) si ii e prea lene sa caute in carte lui (care explica tot, ca daca as avea eu una, m-as trata singura) un alt antibiotic, fara CLOR.

-          Romanii din Polonia – ce se plang de limba si refuza cu mandrie sateasca si indarjire de bou sa o invete cat de cat. Stiu ca e grea, credeti-ma, am trecut prin asta, dar daca tot stai aici (si chestia asta e valabila pentru oricine, oriunde s-ar afla), da-o incolo, dar macar sa stii sa ceri un pahar de apa, nu de alta, dar mori de sete.

-          Oamenii ce arunca gunoiul peste tot – mi-se pare stupid sa faci mizerie la tine „acasa”, chiar daca asta inseamna strada sau oras.

-          Barbatii ce vor sa se insoare cu virgine – si care in mod normal vor sa aiba o viata sexuala inainte de casatorie, ceea ce imediat duce la concluzia ca majoritatea femeilor sunt curve, doar virginele is bune;

Despre iubire si realitate

Vorbeam asa, mai de mult, cu o amica poloneza care sta sa aleaga intre doi gagii despre viata si relatii. Ea in dilema, nu stia ce sa aleaga, eu ii citam din „intelepciunile lui Florii”, o baba bine la care am locuit in primul an de facultate. Am apreciat-o pe Florii, multi ani mai tarziu, cand judecatile pe care le emitea s-au adeverit in practica, iar eu am inceput sa inteleg adevaratul sens al sfaturilor despre barbati, iubire, casatorie si viata, pe care ni-le dadea. Cand esti tanar si naivitatea inca isi mentine aura fericirii in capului jurul tau, parca astepti ca dragostea sa iti  bata la usa, sa iti pice din cer si orice posibil chip intalnit pe strada e o posibila iubire la prima vedere. Doar ca atunci nu te cunosti pe tine si nici pe cei din jur, si mai trece o vreme pana incepi sa intelegi ce vrei de fapt, ce iti place, ce nu iti convine si cam cum ai vrea tu sa arate lucrurile asezate in viata ta. Si parca, cu cat te cunosti mai bine, cu atat chipurile sunt tot mai palide si iubirea aia la prima vedere, nu prea mai are ce cauta in viata ta. Echilibrul e undeva la mijloc, as zice eu, caci e frumos sa te indragostesti, sa tresari, sa zbangai, sa te doara stomacul, ca se incoarda muschii prea tare, cand te intalnesti cu el. E frmos sa iubesti, sa faci acte eroice si nebunesti, mai tari ca in filmele americane...DAR inainte sa te indragostesti, trebuie sa te uiti un pic in jur, sa te uiti asa un pic mai bine si sa privesti, chiar daca nu vrei sa deschizi ochii, sa privesti din alta perspectiva alesul pentru care vrei sa munti muntii din loc. Nu de alta, dar cam dupa 2-3 ani asa, fluturii aia dispar din stomac, ca sunt fara garantie vesnica, doar temporari, iar tresaitul de fericire s-ar putea transforma intr-un tresait de stres. Stiu, nu pare reala varianta pentru cei cu capul in nori, dar totusi se intampla, lucrurile se schimba, iar daca din greseala nu te aflii pe calea potrivita, odata intrata pe poarta vietii cu un „da”, ai cam luat teapa. O teapa cam urata pentru unii, cand mai au inca cateva guri de hranit si mai fericita pentru altii, daca nu s-au aventurat prea mult si mai pot face inca cale intoarsa.

Si de aia ne zicea noua Florii, sa ne uitam bine la gagiul nostru, dar sa ne uitam si pe langa el, la tatal lui, la familia lui, sa vedem cum traiesc, ce fac si ce vor de la viata. Nu de alta, dar intr-o buna zi s-ar putea sa traim si noi tot asa. Sa cascam bine ochii la cuibul in care traiesc, la ce meserii au, la ce fac in timpul liber, daca au un hobby sau poate o gradina sau poate sunt campioni la vizionat programe TV. Ne mai zicea ea sa cascam bine ochii la tatal gagiului nostru, daca are chelie, daca are burta, daca ajuta in casa, cum isi trateaza sotia, cum ii vorbeste si ce face, caci asa v-a arata si gagiul nostru peste ani si cam in acelasi mod se v-a comporta cu noi, daca il vom ridica la rangul de sot. Da, familia iubitului e o oglinda spre viitor. Trebuie privita bine si adanc, vazute detaliile ce scapa la prima vedere. Eu zic ca trebuie privita atenta si mama, mama ce ne-ar putea fi intr-o zi soacra. Trebuie privite bine activitatile ei, ce face si cum face ea, caci din ce am observat eu, un baiat la care mama i-a facut mereu patul, i-a servit intotdeauna mancarea calda si i-a spalat de fiecare data hainele murdare, v-a pretinde acelasi tratament si din partea sotiei, chiar daca ea castiga mai bine decat el, locuieste in casa cumparata de ea si pe langa jobul de cariera mai e si mama de cariera la trei copii. Daca nu a ridicat un deget cand a fost mic, nu-l v-a ridica nici atunci cand v-a fi mare. Da, sunt si exceptii, dar nu am sa vorbesc despre ele, sunt cazuri particulare, nascute din animite situatii, cateodata extreme. Se intalnesc si nu prea, depinde de noroc.

Candva am cunoscut un baiat, mi-a placut mult de el si lui de mine, dar am inteles repede ca nu putem fi impreuna, cand mi-a povestit ce asteptari are el de la viitoarea nevasta, care pe langa ca trebuie sa fie frumoasa si destepta, mai trebuie sa si-l ingrijeasca (pe el si pe familia ce va avea sa vina), sa-i calce, sa-i spele, sa-i gateasca, sa-i curete si sa-i lustruiasca, toate acestea in timp ce are un servici cu o norma intreaga si castiga acceptabil. Eu i-am spus sincer ca nu ma deranjeaza serviciul, si de aia fac o scoala, ca sa invat si sa pot munci, insa in ceea ce priveste treburile domestice pe cont propriu, nu prestez de una singura. Si asta a fost.

Intre timp el s-a casatorit cu o „femeie pe gustul lui”, de care e relativ multumit, si drept dovada capabil sa o ignore o seara intreaga (caci nu stiu cum se face, dar multi barbati isi pierd interesul pentru femeile ce ii tin in spate, dar si-l dezvolta pentru cele independente), iar eu mi-am facut reclama ca nu stiu sa gatesc, doar ca sa vad cum reactioneaza gagii mei si pretentiile lor.

Moda tiranul vremii

Ninge. Ninge cu fulgi mici si lipiciosi, in timp ce in magazine vanzatoarele expun bucuroase colectia de primavara, scurta, usoara si fara maneci. Nu e ridicol oare? Poate ca e, dar hainele se imbraca in functie de calendar, si cum la Madrid e soare, s-a declarat primavara generala.

La fel de ridicola e vara, cu rochite subtiri pe care eu le cumpar din Polonia, dar le port doar in Romania, ca aici nu sunt decat trei zile pe an peste 40 de grade.

Doar ca moda nu e ridicola, niciodata nu a fost, e doar fashion. Asa cum e fashion sa te incalti cu sandale iarna, ca sa te gadale zapada printre degete, sau sa incalti cu cisme vara ca sa iti transpire picoarele sau ca iti ascunzi unchiile netaiate J.

Moda e frumoasa si nu prea libertina. Moda e un tiran in care ti-se da un model de urmat, frumos sau urat, comod sau insuportabile, nu conteaza, tu trebuie doar sa il urmezi, iar daca incerci il imbunatatesti un pic sau sa il adaptezi la marimea ta, ce nu bate la 90-60-90, esti naspa. Nu, nu conteaza cum te imbraci, esti naspa pentru ca nu urmezi fasonul, modelul.

In Romania moda e un tiran desavarsit, fara mila si fara limita. Daca indrasnesti sa porti o culoare, o rochie sau un pantof usor diferit, „lumea” (experta in toate cele) te v-a pune l-a zid, cu putere si cu forta, ca sa te inveti minte si sa intelegi ca nu poti fi diferit/a.

Nu poti si gata. In Polonia moda e mai relaxata, se gasesc mai multe optiuni si in general daca ai o prezenta curata, pietanata si drepta, nimanui nu ii pasa de alegerile tale vestimentare, atat de mult.

Nasterea in filosofia embrionului

Pentru unii nasterea e ceva minunat, un moment supranatural in care un alt om vine pe lume, pentru altii e doar un eveniment dificial sau dezgustator ale carui detalii se sterg a doua zi din memorie. Unele femei gasesc nasterea frumoasa, chiar orgasmica, in timp ce altele povestesc despre cum s-au urcat pe pereti de durere sau cum nu isi mai aduc aminte de nimic, caci durerea le-a paralizat si mintea, detalii sincere pe care de obicei le impartasesc cu alte femei ce au nascut, dar nu si cu cele care nu au avut ocazia sa o faca. „Nu am vrut sa te sperii” vine repede replica ei, ca sa motiveze zambetul de pe buze si usurinta cu care ridica din umeri la intrebarile ce ma chinuiau, pe care ea le intampina de la primele silabe cu textul clasic „e doar un fleac”.

Acum e la moda sa nasti cu barbatul langa tine, un act eroic, o nevoie recent descoperita sau doar o razbunare sofisticata, cine o mai sti? Oricum, un barbat ascultator e foarte util la masat si respiratie, nu mai punem la socoteala ca usureaza munca moaselor, la supraveghearea pacientei. Un amic mi-a povestit odata, ca un doctor batran si intelept, l-a privit adanc in ochi, dupa ce ii spusese ca o va asista pe sotie la nastere, si i-a spus sa se gandesca bine, nu de alta dar acolo v-a fi ca la razboi, se vor cunoaste barbatii adevarati.

            In Polonia se promoveaza din greu nasterea naturala, adica fara „amortitoare” sau epidurala mai pe romaneste, nu, nu ma refeream la cezariana, care a fost deja promovata si acum e cat se poate de evitata. Se promoveaza atat de tare incat unele mamici, se streseaza ca ar fi mamici „rele” daca ar apela la ea, sau daca ar naste prin cezariana (!) ca nu e copilul intors (!!!), si prefera sa se pregateasca natural pentru durere, prin exercitii fizice, pe care nu le poti efectua cand te paralizeaza durerea sau cu tot felul de creme naturale, care nu functioneaza desi dai pe ele o caruta de bani. Cunosc un caz cu ditamai crema de peste 200 de euro, care a fost fix pix la nastere.

Nasterea in PL e totusi ok, mai ales atunci cand dai peste o echipa tanara, fete frumoase care iti zambesc, te mai intreaba cate una alta, un anesteziolog sa iti faca o epidurala ca sa intelegi ce iti spune moasa si sa poti coopera, un doctor care sa te coase bine, ca se taie, ca regula, nu ca exceptie, aici.

Si pentru domnele insarcinate, o nastere usoara va doresc.

Femeia cu plan

Femeia cu plan, e femeia care stie ce vrea. In mintea ei se aseaza una cate una piesele unui domino perfect si odata gasit punctul de plecare, ea imipinge cu putere prima pieasa si toate se duc la vale, fara intoarcere. Prima piesa e intotdeuna barbatul, barbatul potrivit sau barbatul intamplator. Femeia ii da doar un mic impuls, si pana sa se dezmeticeasca el, piesele dominoului se suprapun cu o viteza ametitoare, valul se foarmeaza, il cara voluntar sau involuntar, in locuri si situatii pe care nu si-le inchipuia. Unii mai curajosi, mai libertini sau mai naivi se avanta sa lupte impotriva valului, ei cred ca domina, dar se scufunda cu bio in labirintul intesut de demult, de prea demult ca sa ii scape macar o greseala, o gaura pe unde sa se strecoare amaratul. Planul e mereu acelasi: casatorie pana la 20-23-26 (in functie de ceasul asteptarile societatii), un apartament sau poate o casa (in functie de ambitia personala), o masina (noua de preferinta) sau chiar doua (depinde daca domnisoara are permis sau nu), copii pana la 25-28-30 (dupa ceasul biologic), sa ma mut la casa (sau la casa mai mare) pana fac copii 5-10-15 ani, sa merg in vacanta in Turcia- Dubai-China (dupa preferinte si spiritul de aventura) si tot asa... pana la adanci batraneti.

Femeia cu plan prinde in mreja cateva tipuri total diferite de barbati, agatand-i la fel de usor pe cel moi, blajinii, putin delasatorii, pe care ii manevreaza usor si fara efort, cu zambetul pe buze (si atunci uniunea lor capata denumirea de „casatorie fericita” sau „casatorie model”), precum si pe cei mai aprigi, cu sange in vena, curajosii sau luptatorii (si atunci uniunea are mari sanse sa se termine printr-un divort cu cantec).

Femeia cu plan poate fi frumoasa sau urata, rea sau buna, blanda sau iute, calma sau agitata, dar mai presus de toate e nepatrunzatoare. E femeia ce inainte de a-si pune planul in aplicare, va transmite o imagine despre sine, care v-a contrasta in toatalitatea, cu imaginea pe care o va dezvalui, dupa ce si-a pornit rotitele motorului si a spus da in fata popei.

Cel mai simplu exemplu, deseori intalnit in sfera barbatiolor, e prietena amicului meu, care era foarte de gasca atunci cand am cunoscut-o si amicul meu tocmai era lainceputul relatie. Mai ne aducea bere, era glumeata si am dansat toata noaptea la nunta lor, numai ca nici nu si-a pus bine verigheta pe deget si i-a si interzice amicului meu (de acum fost) sa ne mai vedem. Ne-am revazut peste un an, el era deja tatic, schimba scutece zambind vesel (si usor amar), s-au mutat la casa mai mare, nu are timp sa iasa la bere ca munceste in trei schimburi, ca au mai luat un credit...

Femeia cu plan e greu de recunoscut de catre cei apropitati, pentru ca ea se ascunde, nu isi arata adevaratul tel, decat dupa ce a doua piesa a dominului a cazut, cand lucrurile au pornit deja pe o cale fara intoarcere, iar o posibila oprire ar produce prea multe victime colaterale. Femeile cu plan sunt totusi vulnerabile, fiind usor de sesizat de catre ochii obiectivi, ce privesc din afara, miscarile comune si specifice acestui tip de femei, ce le tradeaza intentiile reale, pe care le dezvaluie cand grabesc lucrurile. Femeile cu plan sunt cele ce adopta foarte repede hobby-urile, amicii si mai ales amicele barbatului, si le insuseste rapid ca pe niste haine ce ii vin in masura potrivita, ca sa se debaraseze de ele in acelasi fel, caci erau la mana a doua.