Moda tiranul vremii

Ninge. Ninge cu fulgi mici si lipiciosi, in timp ce in magazine vanzatoarele expun bucuroase colectia de primavara, scurta, usoara si fara maneci. Nu e ridicol oare? Poate ca e, dar hainele se imbraca in functie de calendar, si cum la Madrid e soare, s-a declarat primavara generala.

La fel de ridicola e vara, cu rochite subtiri pe care eu le cumpar din Polonia, dar le port doar in Romania, ca aici nu sunt decat trei zile pe an peste 40 de grade.

Doar ca moda nu e ridicola, niciodata nu a fost, e doar fashion. Asa cum e fashion sa te incalti cu sandale iarna, ca sa te gadale zapada printre degete, sau sa incalti cu cisme vara ca sa iti transpire picoarele sau ca iti ascunzi unchiile netaiate J.

Moda e frumoasa si nu prea libertina. Moda e un tiran in care ti-se da un model de urmat, frumos sau urat, comod sau insuportabile, nu conteaza, tu trebuie doar sa il urmezi, iar daca incerci il imbunatatesti un pic sau sa il adaptezi la marimea ta, ce nu bate la 90-60-90, esti naspa. Nu, nu conteaza cum te imbraci, esti naspa pentru ca nu urmezi fasonul, modelul.

In Romania moda e un tiran desavarsit, fara mila si fara limita. Daca indrasnesti sa porti o culoare, o rochie sau un pantof usor diferit, „lumea” (experta in toate cele) te v-a pune l-a zid, cu putere si cu forta, ca sa te inveti minte si sa intelegi ca nu poti fi diferit/a.

Nu poti si gata. In Polonia moda e mai relaxata, se gasesc mai multe optiuni si in general daca ai o prezenta curata, pietanata si drepta, nimanui nu ii pasa de alegerile tale vestimentare, atat de mult.

Nasterea in filosofia embrionului

Pentru unii nasterea e ceva minunat, un moment supranatural in care un alt om vine pe lume, pentru altii e doar un eveniment dificial sau dezgustator ale carui detalii se sterg a doua zi din memorie. Unele femei gasesc nasterea frumoasa, chiar orgasmica, in timp ce altele povestesc despre cum s-au urcat pe pereti de durere sau cum nu isi mai aduc aminte de nimic, caci durerea le-a paralizat si mintea, detalii sincere pe care de obicei le impartasesc cu alte femei ce au nascut, dar nu si cu cele care nu au avut ocazia sa o faca. „Nu am vrut sa te sperii” vine repede replica ei, ca sa motiveze zambetul de pe buze si usurinta cu care ridica din umeri la intrebarile ce ma chinuiau, pe care ea le intampina de la primele silabe cu textul clasic „e doar un fleac”.

Acum e la moda sa nasti cu barbatul langa tine, un act eroic, o nevoie recent descoperita sau doar o razbunare sofisticata, cine o mai sti? Oricum, un barbat ascultator e foarte util la masat si respiratie, nu mai punem la socoteala ca usureaza munca moaselor, la supraveghearea pacientei. Un amic mi-a povestit odata, ca un doctor batran si intelept, l-a privit adanc in ochi, dupa ce ii spusese ca o va asista pe sotie la nastere, si i-a spus sa se gandesca bine, nu de alta dar acolo v-a fi ca la razboi, se vor cunoaste barbatii adevarati.

            In Polonia se promoveaza din greu nasterea naturala, adica fara „amortitoare” sau epidurala mai pe romaneste, nu, nu ma refeream la cezariana, care a fost deja promovata si acum e cat se poate de evitata. Se promoveaza atat de tare incat unele mamici, se streseaza ca ar fi mamici „rele” daca ar apela la ea, sau daca ar naste prin cezariana (!) ca nu e copilul intors (!!!), si prefera sa se pregateasca natural pentru durere, prin exercitii fizice, pe care nu le poti efectua cand te paralizeaza durerea sau cu tot felul de creme naturale, care nu functioneaza desi dai pe ele o caruta de bani. Cunosc un caz cu ditamai crema de peste 200 de euro, care a fost fix pix la nastere.

Nasterea in PL e totusi ok, mai ales atunci cand dai peste o echipa tanara, fete frumoase care iti zambesc, te mai intreaba cate una alta, un anesteziolog sa iti faca o epidurala ca sa intelegi ce iti spune moasa si sa poti coopera, un doctor care sa te coase bine, ca se taie, ca regula, nu ca exceptie, aici.

Si pentru domnele insarcinate, o nastere usoara va doresc.

Femeia cu plan

Femeia cu plan, e femeia care stie ce vrea. In mintea ei se aseaza una cate una piesele unui domino perfect si odata gasit punctul de plecare, ea imipinge cu putere prima pieasa si toate se duc la vale, fara intoarcere. Prima piesa e intotdeuna barbatul, barbatul potrivit sau barbatul intamplator. Femeia ii da doar un mic impuls, si pana sa se dezmeticeasca el, piesele dominoului se suprapun cu o viteza ametitoare, valul se foarmeaza, il cara voluntar sau involuntar, in locuri si situatii pe care nu si-le inchipuia. Unii mai curajosi, mai libertini sau mai naivi se avanta sa lupte impotriva valului, ei cred ca domina, dar se scufunda cu bio in labirintul intesut de demult, de prea demult ca sa ii scape macar o greseala, o gaura pe unde sa se strecoare amaratul. Planul e mereu acelasi: casatorie pana la 20-23-26 (in functie de ceasul asteptarile societatii), un apartament sau poate o casa (in functie de ambitia personala), o masina (noua de preferinta) sau chiar doua (depinde daca domnisoara are permis sau nu), copii pana la 25-28-30 (dupa ceasul biologic), sa ma mut la casa (sau la casa mai mare) pana fac copii 5-10-15 ani, sa merg in vacanta in Turcia- Dubai-China (dupa preferinte si spiritul de aventura) si tot asa... pana la adanci batraneti.

Femeia cu plan prinde in mreja cateva tipuri total diferite de barbati, agatand-i la fel de usor pe cel moi, blajinii, putin delasatorii, pe care ii manevreaza usor si fara efort, cu zambetul pe buze (si atunci uniunea lor capata denumirea de „casatorie fericita” sau „casatorie model”), precum si pe cei mai aprigi, cu sange in vena, curajosii sau luptatorii (si atunci uniunea are mari sanse sa se termine printr-un divort cu cantec).

Femeia cu plan poate fi frumoasa sau urata, rea sau buna, blanda sau iute, calma sau agitata, dar mai presus de toate e nepatrunzatoare. E femeia ce inainte de a-si pune planul in aplicare, va transmite o imagine despre sine, care v-a contrasta in toatalitatea, cu imaginea pe care o va dezvalui, dupa ce si-a pornit rotitele motorului si a spus da in fata popei.

Cel mai simplu exemplu, deseori intalnit in sfera barbatiolor, e prietena amicului meu, care era foarte de gasca atunci cand am cunoscut-o si amicul meu tocmai era lainceputul relatie. Mai ne aducea bere, era glumeata si am dansat toata noaptea la nunta lor, numai ca nici nu si-a pus bine verigheta pe deget si i-a si interzice amicului meu (de acum fost) sa ne mai vedem. Ne-am revazut peste un an, el era deja tatic, schimba scutece zambind vesel (si usor amar), s-au mutat la casa mai mare, nu are timp sa iasa la bere ca munceste in trei schimburi, ca au mai luat un credit...

Femeia cu plan e greu de recunoscut de catre cei apropitati, pentru ca ea se ascunde, nu isi arata adevaratul tel, decat dupa ce a doua piesa a dominului a cazut, cand lucrurile au pornit deja pe o cale fara intoarcere, iar o posibila oprire ar produce prea multe victime colaterale. Femeile cu plan sunt totusi vulnerabile, fiind usor de sesizat de catre ochii obiectivi, ce privesc din afara, miscarile comune si specifice acestui tip de femei, ce le tradeaza intentiile reale, pe care le dezvaluie cand grabesc lucrurile. Femeile cu plan sunt cele ce adopta foarte repede hobby-urile, amicii si mai ales amicele barbatului, si le insuseste rapid ca pe niste haine ce ii vin in masura potrivita, ca sa se debaraseze de ele in acelasi fel, caci erau la mana a doua.

Lectia de romantism

Oare nu am eu romantism sau romantismul ar trebui sa se readapteze la realitate. Stau si ma gandesc ca, daca maine ar veni un print pe un cal alb sa imi declare dragostea lui, mi s-ar parea penibil. Imi plac caii, dar imi inchipui mereu cum ar fi sa traga o balega pe asfalt calul alb al printului, in timp ce el imi intinde un buchet de trandafiri cu tepi. Eu i-as lua cu un elen fantastic, mai ales uitandu-ma cu grija sa nu cumva sa imi intre vreun tepe in mana.

Am o amica pe care amantul o abureste ca e super minunata, ca e geniala si fantastica, foarte inteligenta si perfecta, doar ca sa si-o mai bage din cand in cand in pat, cand sotia nu e pe acasa. Tipa naiva ii raspunde cu aceleasi complimente si se multumeste fericita sa fie pe locul doi, acceptand sa si-o puna pe bancheta din spate a masinii sau prin camerele semimobilate de la servici, pentru ca el nu are chef sa cheltuiasca pentru o camera decenta la hotel.

Eu ii spun ca ea e naiva (si usor proasta ) si ea imi spune cum se straduieste sa nu afle nevasta lui ala, ca ea nu vrea sa ii strice casnicia, dar il iubeste si e convinsa ca si el o iubeste si o admira pe ea .

- Si atunci, ii zic eu, nu mai bine isi lasa ala nevasta si se cupleaza cu tine?

- Nu, nu ca el are familie si trei copii si...

- ...si tu o sa mori o fata batrana, prostita de toti nefututii de la biroul. Ea se socheaza si imi spune ca eu nu inteleg, ca nu sunt romantica, ca nu pricep, ca daca as sti, ca ea simte, si el o intelege, si ii vorbeste, si in fapt ii spune, dar ca pe mine nu ma impresioneaza. Poate daca as iubi si eu cu aceeasi ardoare si patima, poate daca mi-ar curge sange roz prin vene, poate daca...

- ... poate daca as fi iar naiva sa cred in textele ieftine a colegilor de la servici, cu copii si credite, soacre si neveste, amante si munciuni. Nu multumesc, cumva nu mai tine, am vazut de prea multe ori acelasi scenariu ieftin, in care el te v-a parasi pana la urma, sub un pretext oarecare, cand se v-a fi saturat sau cand va fi gasit o noua colega de amor. Una mai infipta, mai proaspata si mai intriganta decat tine,  ce v-a fi pentru el mai tentanta de cucerit, iar dupa ce ii v–a spune aceleasi abureli gratuite ca si tie, si poate o va si complimenta cu cateva cadouri mai substantiale, care nu i-au fost necesate pentru a te seduce pe tine, v-a imparti cu ea aceeasi iubire, pe bancheta din spate a masinii lui, in birou, sub birou si poate nici nu se v-a mai zgarci asa de tare la o camera de hotel.

Ea ma priveste cu ochi neincrezatori. Eu ii spun ca printii pe cai albi nu mai vin de mult, ca acum s-a trecut la masina, iar daca poarta verigheta pe deget insemna ca sunt luati, iar daca ei insista atunci insemna ca nu sunt printii cei buni, ci zmeii cei rai si mincinosi.

Ii dau un exercitiu de imaginatie, ca sa isi mai relaxeze mintea. O rog sa isi inchipuie ca e ea in locul nevestei, iar atunci cand s-au intalnit el era liber de contract, iar ea l-a luat pe viata si acum el o onoreaza cu un atat de mult respect.

-          Cum te simti draga mea?

-          Nu stiu, caci nu am fost niciodata casatorita imi replica ea.

-          Dar asta vrei, nu-i asa? Uite, asa e mariajul. El cu tine, tu cu el si el cu ea. Il vrei asa?

Care e treaba cu prietenia, salutul si facebook-ul

Merg azi vara si eu la o nunta in RO. La nunta alai mare, ca de obicei, desi nunta a fost mai modesta asa ca numar de invitati, dar placuta in general, desi nu sunt fana a nuntilor din RO.

Si la nunta invitati, unu, altu, oameni pe care ii cunosc/stiu de, ha, ha, multa vreme, din vremea adolescentei mele rebele si creative; pe unii ii cunosc mai bine, pe altii ii stiu doar asa, din ce ne-am mai intersectat din cand in cand.

Si la nunta surpriza! In afara de cativa, cati pot sa numar pe degetele de la maini, toate cunostintele si „stiintele” se holbau la mine cu ochii dublati si ma vorbeau pe la spate – presupun, cunoscand traditiile romanesti – dar nu ar fi venit nici in ruptul capului, sau al piciorului, sa ma salute, sa imi zica asa un „Buna ziua” sau „Buna seara”, sau macar un „Ciau” flegmatic sa-mi arunce din varful limbii, nimic.

Iar eu, incep sa ma intreb si sa intre pe cei din jur care ma mai cunosc/recunosc: Chiar atat de mult m-am schimbat? Si culmea ca nu am la activ nici o operatie plastica. Mai imbatraneste lumea, dar nici chiar asa.

Nu, draga, nu asta era problema, problema nu era la mine, ci la ei. Pai cum sa vorbeasca ei cu mine, doar e de prost gust sa ma salute daca ma cunosc, nu, locul lor e pe tusa, acolo unde prefera sa stea si sa barfeasca, „ca tocmai vorbeam de tine ca nu te-ai schimbat deloc” citez de la o cunostinta.

Ei, dar eu nu m-am last intimidata, si m-am dus eu la ei, la toti si la fiecare in parte, sa le arat ca nu mi-am uitat manierele pe alte meleaguri. Ma rog, sotul a ramas cam perplex, ca de ce trebuie sa fac eu turul salii, insa nu m-am lasat, de la mic la mare, de la frumos la urat, pe toti care ii cunosteam (doar pe cei pe care ii cunosteam, ca daca i-as fi luat si pe cei pe care ii stiam, mi-ar fi luat toata noaptea) m-am dus si i-am salutat, ca sa le dau prilejul sa se umfle dupa aia in pene, ca i-am bagat in seama, si ocazia sa-si expuna folosofiile si predicele, pe care toti erau nerabdatori sa mi-le spuna, despre viata in Romania si cea din afara.

Dar asta nu e tot, pai cum sa se termine povestea chiar asa? Si ajung acasa, deschid si eu facebook-u si ce mi-e dat sa vad? Tocmai o cerere de prietenie de la unul din aceia pe ii intalnisem la nunta si care se holbase la mine pana i s-au facut ochii rosii, dar nu s-a sinchisit sa ma salute macar. Si acuma, taman pe nepusa masa vrea, culmea, sa devenim noi prieteni buni, in mediul virtual! Ia auzi?