Marile dezamagiri lovesc cateodata surprinzator. Atunci cand te astepti mai putin „pac!” iti cade direct in cap marea surpriza.
Sa fie viata de imigrant chiar asa de grea (naspa)? Acesta e pretul pe care trebuie sa il platim pentru o lingura de supa in plus, mai multe tricouri in dulap si mai putina mizerie pe strada?
Sau poate societatea Romanesca e facuta din deceptii? Si deceptiile ei ni-se inmaneaza si la mii de kilometrii departare?
Decepti politice, deceptii medicale, deceptii sociale sau deceptii pur si simplu.
Aseara o prietena imi scrie disperata cum se lupta in Romania cu coruptia si mafia din spitale doar pentru a o ajuta sa traiasca macar o zi pe mama ei bolnava.
O inteleg si o compatimesc. Ma duce cu gandul la salonul murdar in care am zacut si eu revoltata de nerusinarea asistentelor si indiferenta doctorilor.
De fiecare data ma gandesc la un amarat de baiat care a sosit intr-o noapte la sectia de reanimare (eram si eu internata acolo) a unui mic spital de oras. L-a batut niste nenorociti care mai apoi l-au adus la spital povestind despre cum s-a lovit la fotbal.
Asistentele l-au pus pe un pat si l-au lasat acolo. S-au dus linistite sa barfesca evenimentul in alt salon.
Ma trezesc la miezul noptii si il aud strigand de durere dupa o rautaciosa de asistenta, care nu voia sa se trezeasca, sa ii de-a un calmant ca nu mai poate. A zacut toata noaptea.
Dimineata dupa ce s-a intors adormit de la operatie doctorii l-au informat ca pe langa splina i-au mai scos si un rinichi, pentru ca sangerase splina peste el in timpul noptii si nu au mai avut ce sa ii faca.
Au nenorocit un om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu