miercuri, 26 noiembrie 2008

Bursa

In Capital, un articol despre tinerii care au plecat cu burse guvernamentale, iar la intoarcere statul le-a dat un picior in fund.

Ei, cum sa vrea statul roman niste destepti, scolti in strainatate? Ce sa faca statul roman cu ei? Dar, cine se cred desteptii astia frate, se cred cumva destepti?
Pai cum sa vina ei cu ideile lor noi, implementari si din alea. Nu frate, la noi merge dupa metoda aia veche: taticul e .., daca nu mamica cotizeaza.
- Eu sunt fiul lui ...! Tu cine esti?
- Pai am studiat in America, am facut un master si m-am specializat in ...
- Coate goale. Asta esti frate! Si nu ai nici o sansa! Eu stiu cum merg treburile. Am protectorul meu, pe care il ling in fund de dimineata pana seara. Intr-o zi o sa ii iau locul si au sa ma linga altii pe mine in fund. E, si inca cum, pana imi albesc limba, innegrita de fundul altora. Asa merg treburile, aici in Romania.

Iar „opinia publica” vine sa puna sigil situatiei. In primul rand scoate ochii amaratului, ca a trait in boierie cu bursa de la guvern – 2500€/luna, suma fantastica (!) si aia primiti cu intarziere si nu in totalitate – dupa care il face cu apa si cu otet, ca a spus ca nu e roman, cand era prin Africa si nu era tipete de ambasada sa il scoata din belele daca zicea ca e. (De parca Ambasadele i-ar scoate pe romania din belele, ce vise!)

Invidia, rautate si incompetenta – din astea nu putem iesi. Nu putem sa ne eliberam, sa judecam drept si sa actionam corect. Capra aia a vecinului trebuie sa moara cumva. Daca nu moare, sigur e urata si are lepra. Si sa nu uitam, ca vecinul e un nenorocit si un nerecunoscator, ca toti cei care studiaza, ca toti cei care invata si mai ales ca toti cei care ies din tara si scapa de umilinte si mizerii.
Iar daca castiga o amarata de bursa hu! golan, caci numai golanii studiaza, iar oamenii adevarati muncesc, si ar munci, daca lenea ar durea.

P.S.
Oricine poate aplica pentru bursele acelea. Chiar eu ma gandeam sa aplic cand voiam o finantare pe un an, dar fiind legata de obligativitatea intoarcerii in tara – si a lucra pentru guvern, unde iti pui conustintele si abilitatile in slujba tarii care te-a platit(!), deci tot o platesti in final – am zis pas. Nu voiam sa ma intorc. Si nici acum nu vreau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu