Omul e conectat la realitatea pe care si-o creaza in jurul lui, pe care ceilalti i-o servesc sau i-o impun. E trist, e vesel, mereu interactioneaza, are responsabilitati si indeplineste cerinte. Omul isi gandeste, si isi judeca fiiecare secunda, isi analizeaza orice pas si cuvant pe care il face.Artistul e conectat la actul creatiei, isi urmareste originalitatea si isi cauta perfectiunea. Artistul e indiferent la lume, nerabdator si iresponsabil, nu-si masoara cuvintele si nici nu-si planuieste reactiile, traieste si se desfasoara prin arta sa.
Cred sincer ca omul devine artist cand inceteaza sa il mai preocupe ceea ce cred altii despre el si munca sa, cand intelege ca nu are nevoie de aprobarea nimanui ca sa se manifeste. Unii artisti sunt de chixuri, altii sunt geniali, cativa vor fi doar mediocri, dar toti sunt liberi, sa interpreteze ceea ce cred, in modul pe care il gasesc de cuviinta.
Implinirea vine in timp, cand peste ani, isi revad munca si cum un simplu DA, isi confirma doua lucruri banale: Da, imi place, Da e a mea.
