Cred ca Romania a atins fundul. Fundul oalei, si in curand o sa ii explodeze capacul. Cu noua lege electoral – total aberanta si injusta – cu primari si consieri din inchisori, analfabeti si hoti alesi, cred ca urmatorii 4 ani vor fi de groaza.
M-am uita azi, pentru vreo 5 minute, pe Pro TV International, caci nu am rezistat mai mult. O stire despre un accident, cu ceva smecher cu Logan s-a luat la intrecere pe sosea cu masina plina de oamenia, niste saraci ce se plangeam ca nu au de lucru, si vai de copii lor ca sunt murdari si flamanzi. Murdari? Pai daca nu au de lucru macar sa le spele copiilor hainele, si sa ii stearga la nas, nu pot? In casa vraiste. Pai is saraci, la ce sa mai faca curat. Nici sa isi inchida macar usile la dulapuri nu pot de saraci ce sunt? Un porc sau o gaina nu sunt in stare sa tina?
Bunica la 80 de ani are gaini si porci si vaci. Ei tineti, in putere, traiesc din alocatia copiilor, hehe. Inca un spanzurat si am schimbat canalul. Macar TVR e mai decent.
In rest... dezamagire. Imi sfatuiesc un prieten sa plece, sa nu se mai gandesca, ca nu are rost, pe bune, sa se lupte cu sistemul. Te mananca cu fulgi cu tot. Si la un moment dat te dai batut, depui armele si incepi sa repeti ca robotelul:
- Da, la noi nu se poate, nu merge, nu ca nu te lasa, nu ca ... eu traiesc cum pot, ca nu pot sa fac nimic.
Chiar nu inteleg ce e in capul oamenilor care au mers la vot, punand stampila pe niste ciurucuri penale, penibile si scarboase. Sa fie mita? E absurd, tu nu iti gasesti de munca ca la tine in oras nu investeste nimeni, si in loc sa dai votul pentru un viitor, o posibilitate, il dai pentru un kg de cartofi. Sau poate de rudenie, am mai auzit si din astea, ca rudele indepartate ale candidatului X spera ca le pica si lor de la ciolan - nu le pica garantez. Nici macar o faramitura de os. Si atunci de ce il dai aiurea? Ca ti-a facut primarul drum inainte de alegeri, dar nu te-a legat la canalizare, si o sa sparga drumul, cand v-a vrea sa te conecteze, adica inainte de urmatoarele alegeri, caci pana atunci uita de tine, ca e prea ocupat sa infulece el?
O cunostinta a iesit primar intr-un sat. Tipul nu sclipeste, dar nu e nici prost si nu are intentii rele. E tanar si cam onest. Deci, totusi mai exista speranta. Trebuie doar cautata cu lupa.
Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alegeri. Afișați toate postările
marți, 12 iunie 2012
luni, 22 noiembrie 2010
Cum se voteaza in Polonia
Ieri am fost pentru a doua oara la vot in PL. Mi-am intins pasaportul, m-a cautat doamna pe liste, am semnat si mi-am primit buletinele de vot.
Am primit doar doua – unul pentru primar si celalat pentru consiliul local (polonezii primeau inca doua, si pentru autoritatile regionale).
Mi-am luat buletinele in primire, doua coli, una mica – cu canditatii la functia de primar si una mare – cu candidatii pentru consiliul local, si am purces spre mesele de voatare. Trei mese cu trei scaune, cu sase paravane de votare asezate in zigzag (cica de intimitate).
In PL se voteaza cu pixul, se face un „X” in patratelul candidatului favorit. Se alege persoana, atat la primar cat si la consiliul local, dar pe ansamblu partidul trebuie sa ia un minim de voturi ca sa-i intre membrii in consiliu.
Mi-am marcat optiunile, am impaturit hartiile si le-am bagat in urma.
Ce mi-a placut: relaxarea din sectia de votare, lipsa de fataiala si nebunia cu stampilele; ca se voteaza persoana, nu partidul.
Ce nu mi-a placut: lipsa de intimitate; faptul ca trebuie sa-ti ascunzi optiunea cu mana sau intorcand pagina, daca vrei sa-i patrezi secretul. Cabinele chiar ar fi fost utile.
Am primit doar doua – unul pentru primar si celalat pentru consiliul local (polonezii primeau inca doua, si pentru autoritatile regionale).
Mi-am luat buletinele in primire, doua coli, una mica – cu canditatii la functia de primar si una mare – cu candidatii pentru consiliul local, si am purces spre mesele de voatare. Trei mese cu trei scaune, cu sase paravane de votare asezate in zigzag (cica de intimitate).
In PL se voteaza cu pixul, se face un „X” in patratelul candidatului favorit. Se alege persoana, atat la primar cat si la consiliul local, dar pe ansamblu partidul trebuie sa ia un minim de voturi ca sa-i intre membrii in consiliu.
Mi-am marcat optiunile, am impaturit hartiile si le-am bagat in urma.
Ce mi-a placut: relaxarea din sectia de votare, lipsa de fataiala si nebunia cu stampilele; ca se voteaza persoana, nu partidul.
Ce nu mi-a placut: lipsa de intimitate; faptul ca trebuie sa-ti ascunzi optiunea cu mana sau intorcand pagina, daca vrei sa-i patrezi secretul. Cabinele chiar ar fi fost utile.
sâmbătă, 19 iunie 2010
Maine sunt alegeri
Polonia isi alege nou presedinte.
Eu votez cu Base! A, nu, cu Geo sau poate cu Vadi....?
O, dar eu nu am drept de vot....
Si nici nu candideaza Base, si nici Geo si nici Vadi.
A! Ce bine!
"Nu de alta dar nu as fi stiut pe care sa-l aleg?!?"
Eu votez cu Base! A, nu, cu Geo sau poate cu Vadi....?
O, dar eu nu am drept de vot....
Si nici nu candideaza Base, si nici Geo si nici Vadi.
A! Ce bine!
"Nu de alta dar nu as fi stiut pe care sa-l aleg?!?"
marți, 8 decembrie 2009
Nenorocitii ce nu se afla in tara
Am citit azi pe forumuri cum „cei de acasa” injurau cu spor dispora si strigau in gura mare ca cei plecati nu ar trebui sa aiba drept de vot, ca odata plecati nu stiu ce se intampla in tara si nu ar trebui sa aiba dreptul sa decida pentru cei din tara.
In primul rand suntem toti romani si acesta calitate ne da drept de vot. Ca vrem, ca nu vrem, atat timp cat avem doar pasaportul romanesc suntem vital legati de Romania, de ambasadele Romaniei si de presedintele Romaniei, caci el numeste si revoca sefii misiunilor diplomatice.
Deci este in interesul nostru direct (al celor plecati) sa alegem presedintele pe care il consideram noi cel mai potrivit, caci el numeste seful misiunii diplomatice, ce ii are in subordine pe functionarii ambasadelor, care te scuipa sau iti dau frumos buna ziua, in functie de educatie sau de mana ce apasa asupra lor.
In al doilea rand, odata plecat nu iti pierzi preocuparea pentru Romania, dinpotriva cauti sa te informezi cat mai mult si cat mai exact despre ce se intampla acasa, unde ti-au ramas familia si prietenii. Diferenta e ca te informezi mult mai obiectiv si din mai multe surse, iar faptul ca nu te aflii in mijlocul focarului iti da posibilitatea sa gandesti lucrurile la rece si avantajul de a fi mai putin manipulabil.
Si punctul trei, ce vine din dedesupturile penibile ale substratelor romanesti e: invidia.
E o invidie teribila ce o poarta in suflet toti cei de acasa care „au vrut sa plece, dar nu au reusit sa o faca”, fata de cei care au plecat si au reusit sa se integreze in societatile adoptive.
„Capsunari” sau „spalatori de WC” sunt doua dintre etichetele ce mi-au ramas in minte azi, etichete puse cu invidie si frustrare.
Sunt multe aspecte ce ar trebui discutate pe aceasta tema, dar poate cel mai important ramane: de unde atata ura?
Citez de pe forum de la ziarul Gandul:
„Postat de lenuta la 8.12.2009 08:37
nu e corect sa hotarasca pentru mine niste nenorociti care nici macar nu se afla in tara. nu s-a mai pomenit pana acum sa se puna urne de votare in alte tari pentru niste idioti lipsiti de cultura. toata lumea ii vaita pe cei care au plecat afara, dar pe noi cei care am ramas aici sa suportam mizeriile lui basescu cine ne vaita? sa dea dumnezeu sa nu se mai intoarca niciunul din strainatate, sa le aduca de pe acolo oasele, asa cum le-au adus pe ale lui carol al 2-lea acum cativa ani.„
Cum poate cineva in toate mintile poate sa scrie asa ceva?
In primul rand suntem toti romani si acesta calitate ne da drept de vot. Ca vrem, ca nu vrem, atat timp cat avem doar pasaportul romanesc suntem vital legati de Romania, de ambasadele Romaniei si de presedintele Romaniei, caci el numeste si revoca sefii misiunilor diplomatice.
Deci este in interesul nostru direct (al celor plecati) sa alegem presedintele pe care il consideram noi cel mai potrivit, caci el numeste seful misiunii diplomatice, ce ii are in subordine pe functionarii ambasadelor, care te scuipa sau iti dau frumos buna ziua, in functie de educatie sau de mana ce apasa asupra lor.
In al doilea rand, odata plecat nu iti pierzi preocuparea pentru Romania, dinpotriva cauti sa te informezi cat mai mult si cat mai exact despre ce se intampla acasa, unde ti-au ramas familia si prietenii. Diferenta e ca te informezi mult mai obiectiv si din mai multe surse, iar faptul ca nu te aflii in mijlocul focarului iti da posibilitatea sa gandesti lucrurile la rece si avantajul de a fi mai putin manipulabil.
Si punctul trei, ce vine din dedesupturile penibile ale substratelor romanesti e: invidia.
E o invidie teribila ce o poarta in suflet toti cei de acasa care „au vrut sa plece, dar nu au reusit sa o faca”, fata de cei care au plecat si au reusit sa se integreze in societatile adoptive.
„Capsunari” sau „spalatori de WC” sunt doua dintre etichetele ce mi-au ramas in minte azi, etichete puse cu invidie si frustrare.
Sunt multe aspecte ce ar trebui discutate pe aceasta tema, dar poate cel mai important ramane: de unde atata ura?
Citez de pe forum de la ziarul Gandul:
„Postat de lenuta la 8.12.2009 08:37
nu e corect sa hotarasca pentru mine niste nenorociti care nici macar nu se afla in tara. nu s-a mai pomenit pana acum sa se puna urne de votare in alte tari pentru niste idioti lipsiti de cultura. toata lumea ii vaita pe cei care au plecat afara, dar pe noi cei care am ramas aici sa suportam mizeriile lui basescu cine ne vaita? sa dea dumnezeu sa nu se mai intoarca niciunul din strainatate, sa le aduca de pe acolo oasele, asa cum le-au adus pe ale lui carol al 2-lea acum cativa ani.„
Cum poate cineva in toate mintile poate sa scrie asa ceva?
vineri, 4 decembrie 2009
Alegeri cu gust amar
Imi iau cana in mani si gust apartent linistita ceaiul fara zahar sau lamaie. Printre emailuri si fisiere cu calcule, mi-am facut totusi azi un pic de ragaz sa trag cu ochiul la noutatile de acasa. Stiu ca lumea fierbe, da in clocot, pentru alegerile de duminica. O lupta pe viata si pe moarte, ce a paralizat Romania si pentru prima data m-a mobilizat si pe mine sa merg la vot.
Problema e insa dupa, si concluziile pe care le vom trage (oare?) cand numaratoare voturilor numararea v-a lua sfarsit. O concluzie cel putin e pentru mine e clara: poporul roman si-a pierdut busola respectului de sine. Am constat asta cu tristete dupa doua evenimente aparent banale:
Primul l-am vazut intr-un filmulet cu evenimentele de la Timisoara de pe 1 decembrie, cand o baba, i-a numit prosti pe cei care au murit la revolutie.
M-a durut inima de tristete pentru acei oameni si familiile lor. Au murit pentru o idee, au murit pe nedrept, au murit cu demnitate si speranta ca intr-o zi, noi astia vii, o sa avem libertate, atata libertate incat sa-i numim prosti si sa fim si mandrii de asta.
Despre baba nu am ce sa comentez, probabil in limitarea ei nu v-a intelege niciodata ca s-a jignit singura, dar nesimptirea si rautatea ei mi-a dat mult de gandit despre valorile care se cultiva mai nou in Romania. Nu ma mai mir ca tot mai multi oameni inzestrati, educati si civilizati pleaca din tara. Cum scot capul pe usa, inteleg ca se poate trai civilizat, fara spaga, pile sau insulte. Si atunci de ce s-ar mai intoarce la umilinte, aere si nedreptati?
Al doilea lucru a fost un comentariu pe un blog. O radiografie a presei „cinstite” din Romania si a valorilor cu care se iese de pe bancile faculatilor de jurnalism.
Presa e oglinda unei societati si asa arata oglinda in care se reflecta Romania.
Pentru cei care nu stiu cum arata presa, eu de cateva saptamani citesc doar doua ziare, partinitoare si astea, dar parca un pic mai putin, in rest caut disperata informatii pe bloguri, unde sper sa gasesc macar pareri sincere si nu motivate financiar.
Problema e insa dupa, si concluziile pe care le vom trage (oare?) cand numaratoare voturilor numararea v-a lua sfarsit. O concluzie cel putin e pentru mine e clara: poporul roman si-a pierdut busola respectului de sine. Am constat asta cu tristete dupa doua evenimente aparent banale:
Primul l-am vazut intr-un filmulet cu evenimentele de la Timisoara de pe 1 decembrie, cand o baba, i-a numit prosti pe cei care au murit la revolutie.
M-a durut inima de tristete pentru acei oameni si familiile lor. Au murit pentru o idee, au murit pe nedrept, au murit cu demnitate si speranta ca intr-o zi, noi astia vii, o sa avem libertate, atata libertate incat sa-i numim prosti si sa fim si mandrii de asta.
Despre baba nu am ce sa comentez, probabil in limitarea ei nu v-a intelege niciodata ca s-a jignit singura, dar nesimptirea si rautatea ei mi-a dat mult de gandit despre valorile care se cultiva mai nou in Romania. Nu ma mai mir ca tot mai multi oameni inzestrati, educati si civilizati pleaca din tara. Cum scot capul pe usa, inteleg ca se poate trai civilizat, fara spaga, pile sau insulte. Si atunci de ce s-ar mai intoarce la umilinte, aere si nedreptati?
Al doilea lucru a fost un comentariu pe un blog. O radiografie a presei „cinstite” din Romania si a valorilor cu care se iese de pe bancile faculatilor de jurnalism.
Presa e oglinda unei societati si asa arata oglinda in care se reflecta Romania.
Pentru cei care nu stiu cum arata presa, eu de cateva saptamani citesc doar doua ziare, partinitoare si astea, dar parca un pic mai putin, in rest caut disperata informatii pe bloguri, unde sper sa gasesc macar pareri sincere si nu motivate financiar.
luni, 23 noiembrie 2009
Impresii dupa vot
Da, au fost alegererile. Nu, iar nu am fost la vot.
Poate daca m-as fi aflat ieri pe langa ambasada as fi mers sa-mi anulez votul, caci asta mi-se parea cea mai buna alegere, din moment ce nimeni nu ma reprezinta.
Probabil m-ar fi primit sau nu, caci mai mult ca sigur as fi uitat sa iau cu mine hartia de rezident in Polonia, desi mi-se pare complet absurd sa fii refuzat cu pasaportul romanesc in mana pe motiv ca ai putea sa fraudezi, votand de mai multe ori, cand in toata Polonia exista doar o singura sectie de votare.
Ca sa nu pierd totusi momentul, azi de dimineata am aruncat un ochi peste ziare. Sa vad si eu ce si cum scrie presa, despre ce a fost si ce trage sa vina. Dintre toate cuvintele aruncate cu voie si cu tel, inspre mine cititorul fidel, mi-au ramas in minte doua lucruri. Primul ca au fost oameni care nu au apucat sa voteze, caci li s-a inchis in fata sectiile de votare si al doilea, ca pe la ceva televiziune s-a dezbatut necesitatea restrictiei votului, ca is prea multe fraude.
Aceste doua mesaje mi-au adus aminte de referendumul pentru schimbarea constitutiei, cand m-am aflat si eu intr-o sectie de votare.
Pe vremea aia, politicienii erau atat de disperati sa treaca referendumul, ca ne-au pus sa stam in sectiile de votare doua zile, desi ne-au platit doar pentru una. Si cum lumea tot nu venea la vot, duminica au venit ceva doamne de la PSD si au facut atata gargara pana au fortat doi colegi amarati sa care urna mobila la doua blocuri, doar-doar sa mai adune ceva stampile cu votat.
M-am intrebat atunci daca referendumul a trecut procentul minim de prezenta, caci noi am ramas cu liste intregi neatinse, lumea nevenind la vot. Oricum trebuia sa iasa si a iesit.
Acum observ ca situatia s-a schimbat, iar politicienii nu mai au nevoie de votul nostru, punanadu-ne sarma ghimpata in cale, numai-numai sa nu mergem sa-i votam.
Ei eu nu am fost. Pot sa-mi multumeasca. Chiar nu ma reprezinta si mi-e greata de ei. Mi-e greata de oamenii fara valoare care isi dau aere, care se prezinta superiori, fiind de fapt parveniti, hoti, ipocriti si mincinosi.
Cu tristete privesc spre Romania si spre pepinierele politice, ce creaza pe banda rulanta clone ale lui Dinu Paturica, dar atata e de infect sistemul ca pana si clonele sunt prost clonate, caci spre deosebire de original, ies cu un IQ minuscul si tupeu incontrolabil, ceea ce pe vremea lui Dinu Paturica nu le-ar fi dus prea departe. Norocul lor e ca si societatea s-a mai schimbat din vremurile fanariote, iar acum nu mai e nevoie si de inteligenta ca sa „reusesti”, e destul tupeul (si banii).
Poate daca m-as fi aflat ieri pe langa ambasada as fi mers sa-mi anulez votul, caci asta mi-se parea cea mai buna alegere, din moment ce nimeni nu ma reprezinta.
Probabil m-ar fi primit sau nu, caci mai mult ca sigur as fi uitat sa iau cu mine hartia de rezident in Polonia, desi mi-se pare complet absurd sa fii refuzat cu pasaportul romanesc in mana pe motiv ca ai putea sa fraudezi, votand de mai multe ori, cand in toata Polonia exista doar o singura sectie de votare.
Ca sa nu pierd totusi momentul, azi de dimineata am aruncat un ochi peste ziare. Sa vad si eu ce si cum scrie presa, despre ce a fost si ce trage sa vina. Dintre toate cuvintele aruncate cu voie si cu tel, inspre mine cititorul fidel, mi-au ramas in minte doua lucruri. Primul ca au fost oameni care nu au apucat sa voteze, caci li s-a inchis in fata sectiile de votare si al doilea, ca pe la ceva televiziune s-a dezbatut necesitatea restrictiei votului, ca is prea multe fraude.
Aceste doua mesaje mi-au adus aminte de referendumul pentru schimbarea constitutiei, cand m-am aflat si eu intr-o sectie de votare.
Pe vremea aia, politicienii erau atat de disperati sa treaca referendumul, ca ne-au pus sa stam in sectiile de votare doua zile, desi ne-au platit doar pentru una. Si cum lumea tot nu venea la vot, duminica au venit ceva doamne de la PSD si au facut atata gargara pana au fortat doi colegi amarati sa care urna mobila la doua blocuri, doar-doar sa mai adune ceva stampile cu votat.
M-am intrebat atunci daca referendumul a trecut procentul minim de prezenta, caci noi am ramas cu liste intregi neatinse, lumea nevenind la vot. Oricum trebuia sa iasa si a iesit.
Acum observ ca situatia s-a schimbat, iar politicienii nu mai au nevoie de votul nostru, punanadu-ne sarma ghimpata in cale, numai-numai sa nu mergem sa-i votam.
Ei eu nu am fost. Pot sa-mi multumeasca. Chiar nu ma reprezinta si mi-e greata de ei. Mi-e greata de oamenii fara valoare care isi dau aere, care se prezinta superiori, fiind de fapt parveniti, hoti, ipocriti si mincinosi.
Cu tristete privesc spre Romania si spre pepinierele politice, ce creaza pe banda rulanta clone ale lui Dinu Paturica, dar atata e de infect sistemul ca pana si clonele sunt prost clonate, caci spre deosebire de original, ies cu un IQ minuscul si tupeu incontrolabil, ceea ce pe vremea lui Dinu Paturica nu le-ar fi dus prea departe. Norocul lor e ca si societatea s-a mai schimbat din vremurile fanariote, iar acum nu mai e nevoie si de inteligenta ca sa „reusesti”, e destul tupeul (si banii).
duminică, 14 decembrie 2008
Iar electorale
Iar electorale
Ma uit la niste clipuri electorale si ma apuca greata.
Fiecare dintre candidati isi trambiteaza titlurile: profesor, universitar, doctor, inginer, economist, fabulist, lingau, etc.
Unul dintre candidati, care isi recere scaunul in parlament, vorbeste despre el: „avand o pozitie de parlamentar, este absolut firesc ca nu am stat cu mainile in san...”.
Intamplator, dimineata i-am vazut activitatea din parlament. Vorbise in plen aproape 7 minute. Un record.
Acelasi candidat: „...din pacate si din pacate, pentru noi ca si romani, deci chiar nu are legatura cu politica si cu entitatea de cetatean a acestei tari, ceea ce m-a, m-a nemultumit pe mine cel mai mult a fost faptul ca romanii sunt dezamagiti, sunt efectiv dezamagiti, si aceasta dezamagire s-a adunat in valuri, valuri succesive pentru ca din pacate, fiecare promisiune a fost urmata de o alta dezamagire...”.
Ma intreb cine i-a dezamagit? Si cine au fost cei cu promisiunile de acum 4 ani?
„Din pacate si din pacate” ca sa il citez pe fostul candidat, aia de atunci sunt cei de azi si vor fi si cei de maine (in 4 ani).
Nu pot trece peste faza asta cu politica. Vad o gramada de oameni (probabil nu prea inteligenti, ca altfel nu prea imi explic) care nu vor sa inteleaga, nici in ruptul capului ca nimeni nu ii vrea.
Si aplaudicii pe care si-i carau cu ei pe la mitinguri erau blazati, tristi si dezinteresati.
De ce nu au votat romanii? Multi pentru ca nu au fost lasati (vezi diaspora si actele), dar majoritatea pentru ca nu se simpt reprezentati. De nimeni, din clasa politica actuala.
E trist ca ziarele in loc sa dezbata acest subiect, ce vor totusi romanii si pe cine ar vota – ca ar vota, daca ar avea pe cine – bat toba pe nimicuri, coalitii, nou parlament.
Aceeasi Marie. Nici palarie nu ii mai trebuie ca o recunostem, de departe.
Ma uit la niste clipuri electorale si ma apuca greata.
Fiecare dintre candidati isi trambiteaza titlurile: profesor, universitar, doctor, inginer, economist, fabulist, lingau, etc.
Unul dintre candidati, care isi recere scaunul in parlament, vorbeste despre el: „avand o pozitie de parlamentar, este absolut firesc ca nu am stat cu mainile in san...”.
Intamplator, dimineata i-am vazut activitatea din parlament. Vorbise in plen aproape 7 minute. Un record.
Acelasi candidat: „...din pacate si din pacate, pentru noi ca si romani, deci chiar nu are legatura cu politica si cu entitatea de cetatean a acestei tari, ceea ce m-a, m-a nemultumit pe mine cel mai mult a fost faptul ca romanii sunt dezamagiti, sunt efectiv dezamagiti, si aceasta dezamagire s-a adunat in valuri, valuri succesive pentru ca din pacate, fiecare promisiune a fost urmata de o alta dezamagire...”.
Ma intreb cine i-a dezamagit? Si cine au fost cei cu promisiunile de acum 4 ani?
„Din pacate si din pacate” ca sa il citez pe fostul candidat, aia de atunci sunt cei de azi si vor fi si cei de maine (in 4 ani).
Nu pot trece peste faza asta cu politica. Vad o gramada de oameni (probabil nu prea inteligenti, ca altfel nu prea imi explic) care nu vor sa inteleaga, nici in ruptul capului ca nimeni nu ii vrea.
Si aplaudicii pe care si-i carau cu ei pe la mitinguri erau blazati, tristi si dezinteresati.
De ce nu au votat romanii? Multi pentru ca nu au fost lasati (vezi diaspora si actele), dar majoritatea pentru ca nu se simpt reprezentati. De nimeni, din clasa politica actuala.
E trist ca ziarele in loc sa dezbata acest subiect, ce vor totusi romanii si pe cine ar vota – ca ar vota, daca ar avea pe cine – bat toba pe nimicuri, coalitii, nou parlament.
Aceeasi Marie. Nici palarie nu ii mai trebuie ca o recunostem, de departe.
duminică, 30 noiembrie 2008
De ce nu merg la vot?
Daca m-as grabi, sigur as ajunge, dar nu vreau fac depun efortul. Nu se merita. Nu are sens.In primul rand, pentru ca nu exista nici un candidat care sa merite efortul.
Nici unul care si-a aratat interesul pentru mine sau pentru alti romani din Polonia.
In al doilea rand – si asta cel mai tare ma deranjeaza – pentru ca votul meu nu are valoare. Este complet inutil, iar a vota doar de dragul artei nu am pofta, nu azi.
Am vazut uninominalul – asa cum e el in varianta romaneasca – un pas in fata, caci pe listele acelea se gasesc poate, oameni care sa merite votul. Pui stampila pe un nume, un nume ales, de care ai auzit, care iti contureaza in minte o persoana, o persoana pe care o poti intalni pe strada, careia sa ii vorbesti, care sa iti raspunda.
Votezi ceva concret, nu doar o lista cu nume insirate in ordinea intereselor.
Uninominalul pentru noi – astia plecati – nu e decat o mare dezamagire. Eu personal il simt ca pe un picior in fund. Un pas in fata, catre tara adoptiva.
Pacat, caci eu nu vreau sa ma desprind de Romania, nu pot, si inca mai sper...
Faptul ca mii (a se citi milioane) de romani sunt redusi la un deputat, respectiv un senator mi-se pare o nesimtire. E revoltator, ca noi cei care muncim, aici pe meleaguri straine, si trimitem bani in tara, sa nu avem dreptul la opinie.
Revoltator, dar e preferabil. E preferabil ca noi, toti cei care suntem de ceva vreme in afara, sa nu avem opine, sa nu avem reprezentatinti. Suntem deja prea educati, prea munciti, prea „iluminati” si reprezentam un pericol pentru toti trantorii din tara.
Pe noi uleiul si zaharul nu ne indupleca, noi vrem sa traim mai bine, sa fim respectati si apreciati!
Ca sa ne neutralizeze ne-au bagat pe toti intr-o oala, o oala mica, cu o singura gaura in capac. Putem striga oricat de tare, caci gaura e una.
Un colegiu, o cruce... dar suntem milioane...
vineri, 28 noiembrie 2008
Hai la vot!
- Alo!
- Cine-i?
Suntem noi!
Vesnici fii ratacitori,
Cei ce batem pe la usi
Cei cu lapte si bulbuci,
Astia care cerem votul
Si poporul pune botul.
La alegeri, hai rapid
Lasa nana, ce ti-e frig?
Bag eu in patru ani caldura
Va dau mere si in gura,
Va dau gaz si butelii
Hai voteaza, fir-ai sa fii,
Ca de toate amu vreti
Puneti votul, nu cereti.
Haide ia de aici ulei
Si faina daca vrei,
Ia de toate, doar voteaza
Si pe mine ma bifeaza.
Eu sunt mare si ma stie
Lumea intr-o veselie,
Mare deputat de stat
Nu ca restul de rahat.
Caci si asta-i meserie
In a noastra Romanie,
Scumpa tarisoara mea
Inca un trantor ii lipsea,
Dar uite-ma, is aici
Hai votati-ma pitici.
- Cine-i?
Suntem noi!
Vesnici fii ratacitori,
Cei ce batem pe la usi
Cei cu lapte si bulbuci,
Astia care cerem votul
Si poporul pune botul.
La alegeri, hai rapid
Lasa nana, ce ti-e frig?
Bag eu in patru ani caldura
Va dau mere si in gura,
Va dau gaz si butelii
Hai voteaza, fir-ai sa fii,
Ca de toate amu vreti
Puneti votul, nu cereti.
Haide ia de aici ulei
Si faina daca vrei,
Ia de toate, doar voteaza
Si pe mine ma bifeaza.
Eu sunt mare si ma stie
Lumea intr-o veselie,
Mare deputat de stat
Nu ca restul de rahat.
Caci si asta-i meserie
In a noastra Romanie,
Scumpa tarisoara mea
Inca un trantor ii lipsea,
Dar uite-ma, is aici
Hai votati-ma pitici.
joi, 27 noiembrie 2008
Alte alegeri, acelasi cantec
Am participat acum cativa ani la un sondaj – independent, conceput si aplicat de o mana de studenti, pentru un studiu – intr-un mic orasel de provincie. Sondajul avea ca tematica alegerile locale, in special activitatea primarului.
Am sunat din usa in usa si am intrebat, daca sunt multumiti, daca sunt fericiti, daca e bun primarul, daca nu e.
- Draga doamna, primarul asta e un nesimtit. Ne-a umilit si si-a batut joc de noi.
- Cand?
- Va spun eu, am avut o nunta, si ne-a dat pur si simplu afara din primarie. S-a purtat foarte urat cu noi.
Si imi continua povestea, punctand cat de nemultumiti sunt de primar, ca nu a facut nimic pentru oras, pentru cartier sau pentru ei. Apropiindu-ma de finalul chestionarului, ii intreb:
- Si cu cine o sa votati, acum, la alegeri?
Se fastacesc si cu jumate de gura imi raspund:
- Cu cine, cu cine? Tot cu el...
- ?!? Care el?
- Cu primarul.
- Asta?
- Asta! Dar nu zicea-ti ca ...
- Pai, stiti cum e aicea, e vecin cu noi si nu vrem sa avem probleme.
- Ce probleme sa aveti? Ca votul e secret.
- Lasa-ti ca stim noi. Nu vrem sa auda. Mai bine asa.
Am mai incarcat inca odata sa le explic ca votul e secret si ca nu sta primarul cu lanterna sa verifice, daca pe numele lui au pus ei stampila. Fara succes. Ei stiau una si buna.
Din pacte pentru ei, majoritatea gandeau la fel, iar primarul traia ca un boier, sugand laptele binecuvantat de prostia si ignoranta semenilor.
In loc de epilog:
Primarul a fost reales. Nimic nu s-a schimbat, iar dupa patru ani, alegatorii s-au mai luminat si nu l-au mai votat.
Cum ii alegeti, asa ii aveti. Mergeti la vot!
Am sunat din usa in usa si am intrebat, daca sunt multumiti, daca sunt fericiti, daca e bun primarul, daca nu e.
- Draga doamna, primarul asta e un nesimtit. Ne-a umilit si si-a batut joc de noi.
- Cand?
- Va spun eu, am avut o nunta, si ne-a dat pur si simplu afara din primarie. S-a purtat foarte urat cu noi.
Si imi continua povestea, punctand cat de nemultumiti sunt de primar, ca nu a facut nimic pentru oras, pentru cartier sau pentru ei. Apropiindu-ma de finalul chestionarului, ii intreb:
- Si cu cine o sa votati, acum, la alegeri?
Se fastacesc si cu jumate de gura imi raspund:
- Cu cine, cu cine? Tot cu el...
- ?!? Care el?
- Cu primarul.
- Asta?
- Asta! Dar nu zicea-ti ca ...
- Pai, stiti cum e aicea, e vecin cu noi si nu vrem sa avem probleme.
- Ce probleme sa aveti? Ca votul e secret.
- Lasa-ti ca stim noi. Nu vrem sa auda. Mai bine asa.
Am mai incarcat inca odata sa le explic ca votul e secret si ca nu sta primarul cu lanterna sa verifice, daca pe numele lui au pus ei stampila. Fara succes. Ei stiau una si buna.
Din pacte pentru ei, majoritatea gandeau la fel, iar primarul traia ca un boier, sugand laptele binecuvantat de prostia si ignoranta semenilor.
In loc de epilog:
Primarul a fost reales. Nimic nu s-a schimbat, iar dupa patru ani, alegatorii s-au mai luminat si nu l-au mai votat.
Cum ii alegeti, asa ii aveti. Mergeti la vot!
miercuri, 5 noiembrie 2008
Ceata si alegerile
Obama castiga in America (USA corect spus), iar pe noi ne invaluie ceata.
La propriu, mai toata PL a fost cuprinsa de ceata. Vremea poate sa fie atat de cruda cateodata. V-a fi o iarna grea!
Dar ce conteaza? Obama a castigat si toata lumea se astepta la miracole din partea Americii (USA, tot nu reusesc sa ma corectez).
Il intrebam duminica pe un agricultor polonez cu cine tine: Obama sau McCain?
- Cu McCain! Eu sunt conservator, traditionalist, nu socialist! M-am saturat de taxe! De ce trebuie sa platesc atatea taxe la benzina?
Interesant e ca in tara lui „voteaza” cu „socialistii”, care stiu foarte bine sa joace cartea traditionalismului si care, cica, ar fi de partea agricultorilor si impotriva „bogatasilor”.
Dar ce faci cu agricultorul, care incetul cu incetul castiga tot mai bine, iar taxele incep sa il arda pe la buzunare?
In fine, la naiba cu doctrinele astea, ca deja m-am incurcat!
Oricum personalitatea conteaza si in dragoste si in politica. Daca mai are si un ambalaj dragut, face toti banii!
Abordand problema din perspectiva varstei, as putea spune ca Americii (a se citi USA, am eu ce am de tot o numesc America) ii sta mult mai bine cu un presedinte tanar si in forma, decat cu unul la varsta pensionarii.
Cand te uiti la el, ii citesti pe frunte: „Da, se poate, sa fii tanar, frumos, destept si presedinte!”
Astfel de exemple impulsioneaza tinerii sa iasa din ceata si sa creada, ca nu trebuie sa imi astepte batranetile ca sa se afirme.
Aplicat la RO, candidatii tineri ne dau macar speranta ca o sa aiba suficienta forta fizica sa reziste somnului, virusul cel mai raspandit si agresiv, din parlament de pe la noi.
La propriu, mai toata PL a fost cuprinsa de ceata. Vremea poate sa fie atat de cruda cateodata. V-a fi o iarna grea!
Dar ce conteaza? Obama a castigat si toata lumea se astepta la miracole din partea Americii (USA, tot nu reusesc sa ma corectez).
Il intrebam duminica pe un agricultor polonez cu cine tine: Obama sau McCain?
- Cu McCain! Eu sunt conservator, traditionalist, nu socialist! M-am saturat de taxe! De ce trebuie sa platesc atatea taxe la benzina?
Interesant e ca in tara lui „voteaza” cu „socialistii”, care stiu foarte bine sa joace cartea traditionalismului si care, cica, ar fi de partea agricultorilor si impotriva „bogatasilor”.
Dar ce faci cu agricultorul, care incetul cu incetul castiga tot mai bine, iar taxele incep sa il arda pe la buzunare?
In fine, la naiba cu doctrinele astea, ca deja m-am incurcat!
Oricum personalitatea conteaza si in dragoste si in politica. Daca mai are si un ambalaj dragut, face toti banii!
Abordand problema din perspectiva varstei, as putea spune ca Americii (a se citi USA, am eu ce am de tot o numesc America) ii sta mult mai bine cu un presedinte tanar si in forma, decat cu unul la varsta pensionarii.
Cand te uiti la el, ii citesti pe frunte: „Da, se poate, sa fii tanar, frumos, destept si presedinte!”
Astfel de exemple impulsioneaza tinerii sa iasa din ceata si sa creada, ca nu trebuie sa imi astepte batranetile ca sa se afirme.
Aplicat la RO, candidatii tineri ne dau macar speranta ca o sa aiba suficienta forta fizica sa reziste somnului, virusul cel mai raspandit si agresiv, din parlament de pe la noi.
vineri, 31 octombrie 2008
Sarbatori
La americani se apropie „Ziua alegerilor”, la noi „Ziua mortilor”. Oare care ajunge mai repede?
Ziua mortilor la polonezi se sarbatoreste „pe bune”. E zi libera, toate magazinele si institutiile sunt inchise, iar principala activitatea se invarte in jurul cimitirului, unde infloresc afacerile cu lumanari si flori – din plastic sau naturale, dupa buzunar.
Cu cateva saptamani inainte toate magazinele isi fac aprovizionarea si isi expun colectiile de lumanari, care mai de care. Se fac chiar si promotii, 3x1 si din alea!
In ziua cu pricina se inchid strazi, se redirijeaza circulatia si toate drumurile duc la cimitir.
Mie personal nu imi plac cimitirele, cu exceptia unuia pe care l-am vazut in Lituania, intr-o padure, foarte misto.
Odata, dupa o noapte alba si extrem de vesela, am intrat spre dimineata intr-un cimitir din Portugalia cu un grup de prieteni (printre care si faimosul Jack D.), ca singura nu m-as fi incumetat.
Curiozitatea, bat-o vina! Dupa aia am dormit (cica, de fapt ma straduiam sa adorm) cu lumina aprinsa vreo 3 nopti.
In Portugalia au cimitire cu adevarat speciale, in care vezi cosciugul mortului, care e inchis intr-o casuta sau intr-un perete, cu o fereastra din sticla. Brrr!
Ziua mortilor la polonezi se sarbatoreste „pe bune”. E zi libera, toate magazinele si institutiile sunt inchise, iar principala activitatea se invarte in jurul cimitirului, unde infloresc afacerile cu lumanari si flori – din plastic sau naturale, dupa buzunar.
Cu cateva saptamani inainte toate magazinele isi fac aprovizionarea si isi expun colectiile de lumanari, care mai de care. Se fac chiar si promotii, 3x1 si din alea!
In ziua cu pricina se inchid strazi, se redirijeaza circulatia si toate drumurile duc la cimitir.
Mie personal nu imi plac cimitirele, cu exceptia unuia pe care l-am vazut in Lituania, intr-o padure, foarte misto.
Odata, dupa o noapte alba si extrem de vesela, am intrat spre dimineata intr-un cimitir din Portugalia cu un grup de prieteni (printre care si faimosul Jack D.), ca singura nu m-as fi incumetat.
Curiozitatea, bat-o vina! Dupa aia am dormit (cica, de fapt ma straduiam sa adorm) cu lumina aprinsa vreo 3 nopti.
In Portugalia au cimitire cu adevarat speciale, in care vezi cosciugul mortului, care e inchis intr-o casuta sau intr-un perete, cu o fereastra din sticla. Brrr!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)