Iubesc presa

Am zis ca nu mai citesc ziarele din Romania pana dupa alegeri. Mi-a ajuns, mi s-a umplut paharul si totusi nu ma pot indeparta de la ele. Nu le pot lasa din mana odata incepute, desi stiu ca dupa fiecare lectura sunt tot mai secata si mai dezgustata de ceea ce citesc.
Cititul presei romanesti e o capcana, ademenitor de frumoas amenajata, cu poze stralucitoare, slogane imbietoare si chiar iluzia bunei alegeri in primele minute de lectura.
Odata prins in joc, ajungi insa repede la o stare de lehamine si dezgust, nu numai pentru ceea ce ti-se de acolo, dar si pentru tot ce e in jur, caci invartitul in jurul cozii si pierderea sperantei sunt primele efecte pe care ti-le induc articolele din presa romanesca.
Pana si stirile fericite au o tenta deprimatoare. Peste tot se cauta vinovati, chiar daca nu s-a intamplat inca nenorocirea. Fiecare vrea ceva, desi toti au primit si nimeni nu mai are de dat. Orice face senzatie, mai ales banalitatile.

Inainte cand articolul era naspa (subiectiv, eronat, rautacios sau scris pentru idioti) il mai salva comentariile de bun simpt ale oamenilor cu „scaun la cap”. Acum lumea nu mai comenteaza, ori parerile logice, obiective si istete nu mai trec de filtru selectiei.
Trec in schimb mesajele electorale, trimise automatizat, cu tel precis de influentare a cititorului dinspre „alt cititor” (ca doar ne cred prosti, sa inghitim galusca uriasa cu care stimp sigur ca ne vom ineca).
E trist cand cineva termina o facultate de marketing si nu stie sa-si identifice publicul (target); e si mai trist cand publicul realizeaza asta, dar ei nu.

Revista presei pentru femei: Cosmo

Cand merg in RO, imi fac provizii cu reviste, integrame si carti. Cumpar orice, fara sa le rasfoiesc, caci mai mereu nu am timp si nici rabdare. Le iau doar de pe raft, le car pana in PL si le deschid plina de asteptari la ceas de seara, cand ma apuca dorul sa citesc ceva in romaneste de pe hartie.

Si iata ce gasesc:

A citi cateodata Cosmo, e ca si cum te-ai incarca cu cativa saci grei de prostie. De la standardizatele mituri cosmo (barbatii vor doar sex, fotbal si bere vs femeile au doar doua prioritati: barbatul si garderoba), pana la articole prost documentate, propagandiste si chiar eronate.

Faptul ca eu citesc Cosmo, nu are mare efect - eventual asupra buzunarului - insa cand o tanara, voioasa si naiva liceana sau proaspata studenta o face, este cu totul altceva.
Neexperimentata fiind v-a lua de bune o multime de „sfaturi utile” si alte aberantii, visand cu ochii deschisi la Fat-Frumosul Cosmopolitan (muchi, bani, masina), prietenele din Sex and the City si hainele de firma, pentru care chiar merita sa faci foame, pardon dieta.

Din revista v-a invata, ca cel mai important rol al ei e sa isi satisfaca partenerul (pasionat obligatoriu de fotbal), cum sa tina eterna cura de slabire doar cu papaya, avocado si alte fructe exotice (cat mai scumpe si mai greu, mai ales in oraselele mai mici din provincie, dar ups! orice fara Cosmo locuieste doar in Bucuresti) si in care magazine (tot din Bucuresti) sa isi lase toate economiile pentru o palarie sau o curea sic, la moda pana in sezonul urmator.

In revista i se v-a oferi, cheia relatiilor de succes si lista intrebarilor cu talc pe care neaparat trebuie sa i le puna partnerului, precum si interpretarrea „corecta” a raspunsurilor lui.
V-a afla, de asemenea, ca tipul caruia ii place tenisul in loc de fotbal si citeste bloguri in loc de situri sportive, este barbatul beta, acela care isi accepta conditia de necarismatic si neincrezator, adica de evitat, caci o fata Cosmo vrea doar barbati omega.

Desigur corpul nu trebuie neglijat, asa ca v-a afla pe ce cosmetice si alte produse de infrumusetare v-a trebui sa isi dea banii luna de luna, de la creme anti-riduri (cu care incepi de la 20 de ani, caci maine-poimaine ai 40) pana la injectiile cu silicon si botox (daca vrei sa arati ca si vedeta ta preferata).

O zi trista

Sambata am auzit la radio despre accidentul de la Petrila. Am dat fuga rapid pe internet, sa citesc care e situatia. Oameni amarati, nenorociti de soarta, interese mizere, politici de doi lei, nepasare criminala si indiferenta cu carul.
Inca un accident de munca, cu acceasi vinovatii. Fara grai, fara prezenta... Am mai scris despre asta si ma doare sa redeschid acest subiect.

Dornica de citit, am trecut la alte articole: inselaciuni, evaziuni fiscale, coruptie, politica, interese alese... Aceiasi actori, aceeasi scena, acelasi scenariul.

Obosita si sictirita am trecut la pagina de mondene. Aceleasi „vedete”, acelasi spectacol, aceleasi fite si aceleasi plictiseli...

Ma bate gandul sa fac o pauza de la presa o vreme. Oricum e mult mai placut sa citesc bloguri. Atata vreme cat nu sunt politizate.