Ghiveci de filme poloneze si romanesti

Prima data ma gandeam sa scriu despre Chrzest (Botezul), un film polonez pe care l-am urmarit acum doua seri, dupa aceea mi-am amintit de In intuneric, un alt film polonez. Apoi mi-am amintit de filmele romanesti, caci am vazut cateva nu de mult, si m-am gandit sa fac o varza, gen ghiveci de filme, romanesti si poloneze.

Sa incepem cu Chrzest. Mi-a placut ideea, necunoscutul, finalul surpriza, desi l-am anticipat, duritatea, suspansul. Subiectul e inspirat din realitate si asta face cadrele sa para si mai tragice. Pentru mine eroul principal e Michał (si nu Janek, punctul de concentrare al regizorului), un fost gangster trecut la afaceri mai legale, ce descopera viata in lucrurile simple, privindu-si sotia sau jucandu-se cu copilul. Doar ca trecutul il prinde pe Michał din urma, si asta nu e un film american in care totul se termina cu bine. Dar Michał spera, ca poate omul caruia i-a salvat viata si in care are incredere o sa ii intinda o mana de ajutor. Si i-o intinde, dar nu goala... Filmul e bunicel, usor fortat pe alocuri si foarte dur in unele secvente.

In Darkness tradus In Intuneric sau In Bezna, e tot un film inspirat din realitate, realitatea nu foarte indepartata in care oamenii erau impartiti pe rase si aveau un pret. Povestea il urmareste pe Socha, un lucrator la canale din Lviv, caruia soarta ii scoate in cale cativa refugiati evrei. Socha se lupta cu prejudecatile, cu nevasta, cu amicii, cu ploaia, cu frica si cu propria constiinta, toate atarnand in balanta in defavoarea evreilor sai. Evreii lui Socha, isi traiesc viata in canale, in intunerii si printre sobolani. Un film trist si totusi fericit, caci daca speranta nu moare, ea devine realitate. Filmul e bun, insa ii lipseste ceva, un impuls sau poate o secventa.

Am urmarit Poker, pe sarite, caci m-a lasat rabdarea. Un film prost facut, fortat si slab jucat. Cel mai mult mi-a placut in film cum si-a jucat Jojo, e pe bune cel mai convingator personaj din film. In rest, parca m-as fi uitat la un film de amatori, inspirat din realitate si amestecat cu elemente de SF. Exagerarea inutila si falsitatea au stricat orice urma de subiect, care banuiesc ca exista, desi regizorul l-a cam omis.

Tot pe sarite am urmarit si Cinsprezece, un film, ce te face sa lacrimezi dupa timpul pierdut. Probabil regizorul a pornit de la o idee, insa a facut totul varza si a iesit pe ecran un ghiveci fara sens cu Mihaela Radulescu falsand la greu un rol langa Maia Morgenstern si Daniela Naie, care desi isi joaca bine partile tot nu compenseaza.

 

Buna! Ce faci? E un film cu o idee jucausa, usor fortata, ecranizat prea lenes si cu prea putini actori. Desi incepe bine, continuarea si finalul sunt plictisitoare.

Seria de filme romanesti a fost salvata de Eu cand vreau sa fliuer, fluier, pe care imi doream de mult sa il vad. Filmul nu e o capodopera, dar e un film ok. Subiectul e diferit si asta il face interesant. Actiunea e scurta, se termina brusc, insa e rela si real filmata. Lipsesc cadrele lungi din Loverboy si asta pentru mine e un plus, caci nu am rabdare la filme. Eu zic ca merita vazut.

Recomand - film polonez - Róża

„Róża” - in Bucuresti pe 20 iunie.
Biletul 10 lei. Mai multe aici.

Sala Samobójców - Incaperea sinucigasilor

Ce se ascunde in „Incaperea sinucigasilor”? In afara de multe nominalizari, o poveste cat se poate de reala. O poveste care i s-ar putea intampla oricarui adolescent si oricarui parinte.
Suntem oare pregatiti pentru ea?
Filmul constituie o alternare de scene din viata reala, cu fantezia de desen animat din mintea adolescentului, pentru care existenta nu mai are sens, iar trairile sunt transmise exclusiv online.
Parintii absenti (un fenoment tot mai prezent in viata cotidiana), doctorii cu diplome dominati de indiferenta si viata online, reformeaza relatiile din interiorul familiei, modeland inestetic legaturile dintre copil si parinte.
De oricare parte a baricadei v-ati afla, filmul va va da mult de gandit, caci inevitabil copii de azi vor fi parintii de maine, cand viata online v-a capata o forma si mai intima.

Róża - Trandafir

Róża (se citeste Ruja) – un film trist, un film romantic, un film trist.
Róża este un film trist al vietiilor zbuciumate de dupa razboi a oamenilor din Mazury – o regiune cu o populatie vorbitoare de limba germana aflata in nord-estul Poloniei. Discriminati de polonezi si abuzati de armata rusa, ei sunt in cele din urma alungati de la casele lor, pentru a le lua locul vorbitorii de limba poloneza veniti din regiunile ocupate de rusi.
Róża e un film romantic, o poveste de dragoste dintre un fost soldat, ce isi cauta un rost dupa incetarea ostilitatilor, intr-o Polonie proaspat creata si ocupata de armata rusa, si o vaduva de razboi controversata, ce si-a pierdut sotul si speranta in iubire.
Róża este un film trist despre o femeie. O femeie fara barbat, neajutorata, judecata, jignita, violata si abuzata de forta imprejurarilor si de oameni. O mama nefericita, ce duce greul si spera sa-si crute fiica de la o soarta asemanatoare cu a ei, ascunzand-o in podul casei. O femeie singura, cu o gospodarie mare, undeva in inima campului, nevoita sa indure si sa accepte violul si bataia, indiferenta, rusinea si rautatea semenilor.
Róża este un film caracteristic stilului polonez al anilor 2000, in care violul, bataia sau crima prin radacini reale, lasa urme fizice si morale adanci asupra personajelor, determina actiuni si curma destine. Róża este un film viu, cu scene filmate natural, un film ce pare bazat pe intamplari adevarate, care prezinta neputinte concrete si are un deznodamant real.
Róża este un film polonez ce merita vazut.

Dług - Datoria

Te intalnesti cu cineva pe strada, un fost coleg, un fost vecin de la bloc, careva, oarecare. Stai cu el la o cafea, vorbiti una, alta, iar el iti propune o afacere. Te invarti un pic, te sucesti, si in cele din urma incerci sa combini ceva. Iti combini viata si nici macar nu o stii.

Dług – un film bazat pe o poveste reala!

Dług e un film care ridica doua probleme:

Prima – morala, a omului cu sine insusi
Cine e criminalul, cel care infinge cutitul sau cel care il forteaza sa o faca? Cine e victima, cel care moare sau cel fortat sa omoare? Unde se rupe firul ratiunii? Cand omul devine animal? Cine e animalul? Ce faci cand nu ai scapare? Unde fugi cand nu ai unde fugi?

A doua – sociala, specifica tarilor post comuniste
In tarile post-comuniste s-a dezvoltat dupa trecerea la capitalism o categorie sociala speciala. Ea s-a nascut din oameni frustrati, provenind din familii destramate, alcolice si sarace, mereu certate cu legea. Neadaptati la capitalism si la performanta, needucati si fara sursa de venit, acesti oameni au inaintat intr-o directie opusa normelor sociale, scopul lor principal fiind banul sau acapararea lui cat mai usor, evitand munca si profitand dupa altii.
Comportamentul agresiv, invatat mai intai in familie, cand mama primea bataie de la tata, apoi de la camarazii de cartier prin umilinte si provocari, combinat cu frustrare de a fi un ratat fara bani si-au spus cuvantul, la inceput in cazuri izolate, mai apoi la nivelul intregii comunitati (tari).
Acesta categorie sociala e tipica tarilor comuniste, dezvoltandu-se pe baza unui sistem corupt, schimbator si neputincios.

Restul societatii incerca sa ii evite, sa se fereasca de ei, dar niciodata nu stii peste cine dai in cale.

Dług, un film care te forteaza sa te gandesti de doua ori, inainte sa te adresezi unui necunoscut.