Tylko Ty

Pragnie, o twojej ręce która dotyka moją,

Marzę o twoje usta, które powoli do mnie mówią

Śnie mi się twoje oczy, który na mnie patrzą, i chcą mnie zarówno.

Nie wiem czy to miłość, czy tylko dziki pragnienie,

Ale kuje moje serce każdy razy kiedy jej uwolniłam,

A jedynym rzecz na który mam ochotę jesteś tylko Ty.

(M-au chinuit talentele si in poloneza :))

Castele de nisip

Construiesc castele de nisip,

le tot imboarda vantul si eu tot le riduc

le contruiec pentru mine si pentru altii deopotriva,

le slefuiec intrarea, le zugravesc peretii

cu mainile albe le imbalsamez fetii;

bat cuie nebuna in a lor structura,

cand pete de sange imi curg usor din gura

cu mainile reci amestec in a lor smoala

ma incalzeste incet, apoi ma frige ca in oala,

transpir, ma lovesc dar mie nu-mi pasa

nici de vantul iute, nici de ora de masa,

acuma-s la munca, si gata cu joaca,

inca un castel si poate vina tata!

O usa se inchide, o fereastra se naste

si eu inchid ochi sa vad cum renaste

acelasi castel, facut tot de mine

construit odata, apoi iar

pentru cine???

E plaja aici, si nisip cat cuprinde

urme de maini si bete marunte

sunt iar in pustiu, o iau de la zero

o pace, tacere si poate un eco.

Al meu DACA

DACA le-as expune oamenilor ce gandesc, ei ar ramane mirati
Uitand de viata lor, ar judeca intristati, cu lipsa de umor
A mea mica fiinta, firava si nesimtita
Ce-as scos din a ei minte, un gram de simtaminte
De-au ramas toti cascati, cu guri alungite, fete palite
In fata replicilor mele reci, adevarate, dureroase
Inutil de lucioase, in acest rai pamantesc.

DACA i-as povesti iubitului meu totul despre mine, el ar ramane socat
Total dezechilibrat, cu o mana in aer si o pofta nebuna
Sa-mi trozneasca fata rosie, nerusinata si alintata,
De prea multe guri nebune, pacate si ceaune cu otrava iubirii,
Minciunile mele, rasturnate si ele, iar el complet nebun
De amorul crud, caci fecioara n-am fost, decat intr-un vis prost
Din care m-am trezit, in copilarie.

DACA ti-as spune tie, toate secretele mele, maine mai vei fi uitat
Intr-o biblioteca mare, in care bagi o carte, sa o omoare
Singuratatea si praful, tacerea sau glasul ignorantei tuturor,
M-ai parasi ca pe o lepra, aruncata in strada, printre alte gunoaie
Toate nefolositoare, de prea mult banal, familiaritate si lipsa de original
Reprosandu-mi misterul, simplitatea si adevarul
O sinucidere trista, dintr-o greseala stupida,
Caci ti-am spus tot.

Noi

Ne iubeam tacut prin ascunzisuri
Printre mii de frunzisuri si apusuri de soare
Ne iubeam pe plaja, privind la ocean,
Inlantuiti in vraja, ce a durat cam un an.

Ne iubeam dimineata
intr-o camera mica,
cu o mai nimica de lampa
ce ne tinea loc de soare.

O mare intreaga,
Un oras clipea la amiza,
Cand jucaus ochii decideau
Sa se deschida.

Pe vant sau pe soare
Nea sau ploaie,
Noi asa traiam.
Si eram...

Doua boabe asemuite
Aruncate in lume,
Si nimicite;
Doua frunze fugare,
Doua raze de soare.

Pahare si cani

- Vrei vin?
a intrebat-o misterios, cu sticla in mana,
a luat un pahar frumos
si i-a satisfacut pofta nebuna.

Nu cred in cuvinte si nici in marturisiri
stiind ca-s vorbe desarte,
ma uit la gesturi si in priviri
ce-mi soptesc adevarul de departe.

Printre replici cu intelesuri
i-am spus ca si eu vreau un pahar,
din vinul rosu de mesteacan
mi-a pus o cana de amar.

Postarea pentru mine

Un gand, o durere, o lacrima.
O iau din suflet, o pun in minte si ii scriu dublul inteles
O formulez cu grija, ii verific fiecare litera,
O pun pe blog.

O mai citesc odata,
cu caldura o privesc si la altii o trimit,
sa ii bucure sa le descreteasca fruntile.

Ma consolez ca odata,
am sa le adun pe toate la un loc,
sa le citesc urmasilor gandurile mele de foc.

Mereu ea,

Ma gandesc iar la ea,
La chipul ei
Si parul lung de catifea.

Ii simpt piciorul ud
Si glasul care,
Surade trist si crud.

Fara sa clipesc
Ii prind in poza,
Gestul timid si firesc.

Oglinda, in cuvinte

Oglinda ne spune in cateva cuvinte si secretele si durerea.
Nelinisti, iubiri sau lacrimi, care ne-au brazdat obrazul sau descretit fruntea.
Oglinda ascunde, oglinda omoara, oglinda creaza si oglinda doboara.

Oglinda ascunde imperfectiunile, precum un zambet durerea.
Oglinda omoara visele, ca si realitatea mult prea cruda a dezamagirii.
Oglinda creaza iluzile, ca o fata Morgana in desertul vietii.
Oglinda doboara zidurile, ridicate de fiecare pentru sine si ceilalti.

In oglinda suntem si frumosi, si urati, si veseli si tristi
In oglinda suntem noi, intr-un moment al nostru
In oglinda uitam sa ne privim atunci cand ar trebui sa o facem
In oglinda ne uitam mult prea des si fara de sens.

Tristetea, ea

Tristetea nu se masoara in cuvinte
Tristetea nu se exprima in alinte,
E cu mine si o port ca umbra
E cu mine, adanca si marunta.

Tristea e omniprezenta
In suflet un gol si fara bagheta,
Adanca priveste-n catunul de umbra
Mereu fara nume desculta ea umbla.

Clipeste in ochii albastri care
Odata erau fara numar si mare,
Tinteste spre chipul impietrit de ura
Multe regrete si lacrimi aduna.

Amintirile ei sunt vii si desarte
Umbre si zambete fara de parte,
Cuprinse in bratele de acum uscate
Mii de file din intaia carte.

Tristetea graieste, si moare, si zace
Fara de tine, ea nu-mi mai da pace.

Tot inchisa

Sunt doua grade afara, zapada moale si un vant usor,
Doi catelusi se zbenguiesc in zare si un copil construieste un om de zapada murdar.

Inchisa in camera care, pana mai ieri parea palat, sunt trista si abatuta
Printre perdele de matase si un pat imflorat, aceasi tacere ascunsa,
Tristetea imi curge pe umeri, durerea prin brate si un descant
Da-mi puterea sa ies, da-mi puterea sa stralucesc, sa iau iar avant.

Fara de leac a mea gandire, fara speranta al meu plan
Ma invart in mii de cuvinte dar concretul e hazard,
Sunt prinsa acum si stiu prea bine, fereastra iesire maiastra
As vrea sa ma iei cu tine, departe in lumea albastra.

Mii de valuri, dar nimic nu se intampla
Secata de puteri ma inchid, intr-o lume cu minte scurta.

Silent drum of the social fame

In a world that’s judging,
In a world which screams,
What’s the social meaning?
Of the love thing.

In a place where I
Stand in front of you,
Touching with the thought
Wishing all to do.

Whispering at night
Fighting through,
Searching a small place
Seeking for the truth.

Where do we belong?
Where we meet and stay,
Why should I be blame?
For the social fame.

Touch me slowly now
Here inside the room,
Murmur in my ear
Play the silent drum.

Caught in front of fate
Naked in the truth,
I must hesitate
I am fail through.

Femeia – exponenta Evei

Daca e de rau
doar ea-i de vina
o pacoste fara de mila,
un copil al Evei,
ce-mi rasare
in minte calda,
goala-n cale.

Cand am cuprins-o,
s-a impotrivit
dar am atins-o,
ca un smintit.
M-a provocat
stiu prea bine,
m-ai cerut asta
mi-a cerut mie.
M-a implorat,
cum te implora
acum pe tine.

E piaza rea,
ce te-nconjoara,
fara regret,
ea te omoara.
Mai bine o lasi acum in pace,
ca ea si alte dobitoace,
femeile venin amar
fara de ele nu ai trai.