Columbenii vs adoptiile, sau doua viziuni diferiate asupra presei post comuniste din Estul Europei

De doua saptamani, de fiecare data cand deschid un ziar din Romania citesc pe prima pagina Monica divorteaza de Iri sau Iri divorteaza de Monica, in aproape toate publicatiile. Cred ca doar in Ziarul Financiar nu au aparut articole legate de subiect, dar poate ma insel.

La inceput am crezut ca e obsesia ziaristilor, stresati sa-si umple paginile goale, insa intre timp a inceput razboiul, iar Sererin a fost prins cu mata (pardon, mita) in sac, dar nici o schimbare. Asa ca am ajus la concluzia ca o fi vina cititorilor, care cumpara mai cu ardoare daca stiu, ca in ziar sunt rufele murdare ale starletelor de „romanica”, mojneagul Iri si scorpia de la Izvorani, Zavo si manelistul, etc.

Intre timp in Polonia presa e plina de articole legate de noua campanie demarata de postul de radio national si prima doamna poloneza, o campanie ce incurajeaza adoptia copiilor abandonati. O solutie eleganta, la doua probleme ale societatii poloneze: interzicerea avorturilor (ceea ce are ca rezultat pe langa multitudinea de nunti in prag de iarna si un numar semnificativ de copii abandonati) si propaganda anti in vitro a bisericii catolice.

Doua tari, doua subiecte, doua societati, renascute dintr-o cenusa similara, dar atat de diferite. Si ne mai miram ca Severin a luat mita la Parlamentul European? Demisia, monsieur! Pentru mie mi-e rusine si refuz sa reprezint Romania, alaturi de astfel de oameni.

Alegeri cu gust amar

Imi iau cana in mani si gust apartent linistita ceaiul fara zahar sau lamaie. Printre emailuri si fisiere cu calcule, mi-am facut totusi azi un pic de ragaz sa trag cu ochiul la noutatile de acasa. Stiu ca lumea fierbe, da in clocot, pentru alegerile de duminica. O lupta pe viata si pe moarte, ce a paralizat Romania si pentru prima data m-a mobilizat si pe mine sa merg la vot.

Problema e insa dupa, si concluziile pe care le vom trage (oare?) cand numaratoare voturilor numararea v-a lua sfarsit. O concluzie cel putin e pentru mine e clara: poporul roman si-a pierdut busola respectului de sine. Am constat asta cu tristete dupa doua evenimente aparent banale:

Primul l-am vazut intr-un filmulet cu evenimentele de la Timisoara de pe 1 decembrie, cand o baba, i-a numit prosti pe cei care au murit la revolutie.
M-a durut inima de tristete pentru acei oameni si familiile lor. Au murit pentru o idee, au murit pe nedrept, au murit cu demnitate si speranta ca intr-o zi, noi astia vii, o sa avem libertate, atata libertate incat sa-i numim prosti si sa fim si mandrii de asta.
Despre baba nu am ce sa comentez, probabil in limitarea ei nu v-a intelege niciodata ca s-a jignit singura, dar nesimptirea si rautatea ei mi-a dat mult de gandit despre valorile care se cultiva mai nou in Romania. Nu ma mai mir ca tot mai multi oameni inzestrati, educati si civilizati pleaca din tara. Cum scot capul pe usa, inteleg ca se poate trai civilizat, fara spaga, pile sau insulte. Si atunci de ce s-ar mai intoarce la umilinte, aere si nedreptati?

Al doilea lucru a fost un comentariu pe un blog. O radiografie a presei „cinstite” din Romania si a valorilor cu care se iese de pe bancile faculatilor de jurnalism.
Presa e oglinda unei societati si asa arata oglinda in care se reflecta Romania.
Pentru cei care nu stiu cum arata presa, eu de cateva saptamani citesc doar doua ziare, partinitoare si astea, dar parca un pic mai putin, in rest caut disperata informatii pe bloguri, unde sper sa gasesc macar pareri sincere si nu motivate financiar.

Impresii dupa vot

Da, au fost alegererile. Nu, iar nu am fost la vot.
Poate daca m-as fi aflat ieri pe langa ambasada as fi mers sa-mi anulez votul, caci asta mi-se parea cea mai buna alegere, din moment ce nimeni nu ma reprezinta.
Probabil m-ar fi primit sau nu, caci mai mult ca sigur as fi uitat sa iau cu mine hartia de rezident in Polonia, desi mi-se pare complet absurd sa fii refuzat cu pasaportul romanesc in mana pe motiv ca ai putea sa fraudezi, votand de mai multe ori, cand in toata Polonia exista doar o singura sectie de votare.

Ca sa nu pierd totusi momentul, azi de dimineata am aruncat un ochi peste ziare. Sa vad si eu ce si cum scrie presa, despre ce a fost si ce trage sa vina. Dintre toate cuvintele aruncate cu voie si cu tel, inspre mine cititorul fidel, mi-au ramas in minte doua lucruri. Primul ca au fost oameni care nu au apucat sa voteze, caci li s-a inchis in fata sectiile de votare si al doilea, ca pe la ceva televiziune s-a dezbatut necesitatea restrictiei votului, ca is prea multe fraude.
Aceste doua mesaje mi-au adus aminte de referendumul pentru schimbarea constitutiei, cand m-am aflat si eu intr-o sectie de votare.
Pe vremea aia, politicienii erau atat de disperati sa treaca referendumul, ca ne-au pus sa stam in sectiile de votare doua zile, desi ne-au platit doar pentru una. Si cum lumea tot nu venea la vot, duminica au venit ceva doamne de la PSD si au facut atata gargara pana au fortat doi colegi amarati sa care urna mobila la doua blocuri, doar-doar sa mai adune ceva stampile cu votat.
M-am intrebat atunci daca referendumul a trecut procentul minim de prezenta, caci noi am ramas cu liste intregi neatinse, lumea nevenind la vot. Oricum trebuia sa iasa si a iesit.
Acum observ ca situatia s-a schimbat, iar politicienii nu mai au nevoie de votul nostru, punanadu-ne sarma ghimpata in cale, numai-numai sa nu mergem sa-i votam.

Ei eu nu am fost. Pot sa-mi multumeasca. Chiar nu ma reprezinta si mi-e greata de ei. Mi-e greata de oamenii fara valoare care isi dau aere, care se prezinta superiori, fiind de fapt parveniti, hoti, ipocriti si mincinosi.

Cu tristete privesc spre Romania si spre pepinierele politice, ce creaza pe banda rulanta clone ale lui Dinu Paturica, dar atata e de infect sistemul ca pana si clonele sunt prost clonate, caci spre deosebire de original, ies cu un IQ minuscul si tupeu incontrolabil, ceea ce pe vremea lui Dinu Paturica nu le-ar fi dus prea departe. Norocul lor e ca si societatea s-a mai schimbat din vremurile fanariote, iar acum nu mai e nevoie si de inteligenta ca sa „reusesti”, e destul tupeul (si banii).

Pentru asa cititori, asa ziaristi

Citeam ieri un articol a lui Alice Nastase din Tango, despre lupta ei pentru drepturile care i se cuveneau de drept, despre munca furata si ajungerea in pragul disperarii.
Am dat pe google si am ajuns si la parerea Cameliei Voiculescu – regretul pentru ca a fost "inselata" de Alice care si-a inregistrat numele „Tango” pe ea si nu pe o firma comuna.

Lupta acestor doamne ma duce cu gandul la libertatea presei, la puterea ei de a promova, micsora sau manipula in mintea oamenilor fapte, adevaruri, persoane, de toate. Ma gandesc cum o cunostinta imi spunea cu nonsalanta cum ducea ea pachete pe la ziaristii locali ca sa ii imbunatateasca imaginea parlamentarului „X” pentru care lucra la momentul respectiv.

Imi vine acum in minte primul contact cu PC (fostul PUR) si oamenii de acolo care pentru fiecare abureala de eveniment beneficiau imediat de mediatizare la Antena 1.

Cu tristete constat ca aceasta putere – presa – chiar ii manipuleaza pe oameni.
Articole prost scrise, mincinoase si adesea contradictorii trec de filtrul increderii si al ratiunii, caci la un moment dat un om de bun simt ajunge sa se intrebe: „Daca nu ii cred nici pe astia, atunci pe cine sa mai cred?”.

Citeam intr-o zi despre Elena Udrea. Ma gandeam: stiu si eu daca e proasta sau destepta tipa asta??? Dar ce are a face inteligenta ei cu faptul ca e blonda si bine imbracata? Poate ca nici nu e blonda, s-a vopsit doar ca ii place. Oricum presa a avut grija sa puna intre Elena Udrea si blonda un semn mare de egal.
Oare la atat ne reducem noi ca cititori si ei ca si ziaristi?

Un lucru ma frapeaza la documentarea ziaristilor romani: de ce sunt mereu citate persoane alcolice, sarace si rautacioase?
Intotdeauna se gaseste cineva care sa vorbeasca de rau, dar niciodata de bine.

In loc de epilog:
mi-am format un obicei din a citi comentariile articolelor. Ma gandesc ca, daca autorul a fost subiectiv si selectiv, macar opiniile cititorilor sunt mai rationale si mai apropiate de adevar.
Ma doare invidia si rautatea cititorilor, in special fata de cei care au reusit in viata.