Citeam ieri un articol a lui Alice Nastase din Tango, despre lupta ei pentru drepturile care i se cuveneau de drept, despre munca furata si ajungerea in pragul disperarii.
Am dat pe google si am ajuns si la parerea Cameliei Voiculescu – regretul pentru ca a fost "inselata" de Alice care si-a inregistrat numele „Tango” pe ea si nu pe o firma comuna.
Lupta acestor doamne ma duce cu gandul la libertatea presei, la puterea ei de a promova, micsora sau manipula in mintea oamenilor fapte, adevaruri, persoane, de toate. Ma gandesc cum o cunostinta imi spunea cu nonsalanta cum ducea ea pachete pe la ziaristii locali ca sa ii imbunatateasca imaginea parlamentarului „X” pentru care lucra la momentul respectiv.
Imi vine acum in minte primul contact cu PC (fostul PUR) si oamenii de acolo care pentru fiecare abureala de eveniment beneficiau imediat de mediatizare la Antena 1.
Cu tristete constat ca aceasta putere – presa – chiar ii manipuleaza pe oameni.
Articole prost scrise, mincinoase si adesea contradictorii trec de filtrul increderii si al ratiunii, caci la un moment dat un om de bun simt ajunge sa se intrebe: „Daca nu ii cred nici pe astia, atunci pe cine sa mai cred?”.
Citeam intr-o zi despre Elena Udrea. Ma gandeam: stiu si eu daca e proasta sau destepta tipa asta??? Dar ce are a face inteligenta ei cu faptul ca e blonda si bine imbracata? Poate ca nici nu e blonda, s-a vopsit doar ca ii place. Oricum presa a avut grija sa puna intre Elena Udrea si blonda un semn mare de egal.
Oare la atat ne reducem noi ca cititori si ei ca si ziaristi?
Un lucru ma frapeaza la documentarea ziaristilor romani: de ce sunt mereu citate persoane alcolice, sarace si rautacioase?
Intotdeauna se gaseste cineva care sa vorbeasca de rau, dar niciodata de bine.
In loc de epilog:
mi-am format un obicei din a citi comentariile articolelor. Ma gandesc ca, daca autorul a fost subiectiv si selectiv, macar opiniile cititorilor sunt mai rationale si mai apropiate de adevar.
Ma doare invidia si rautatea cititorilor, in special fata de cei care au reusit in viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu