As vrea, dar nu pot

As vrea sa iti pot vorbi, dar imi ingheata cuvintele pe limba la monologurile tale si atunci inchid ochii. Ti-se pare ca te privesc? E doar o parere, caci eu de mult vad prin tine florile din ghiveci carora trebuie sa le pun apa, portocalele care incep sa se strice in cos, si pe care trebuie sa le mananc, pata de pe sertar ce trebuie curatata si mancarea ce trebuie pusa in frigider. Daca nu ar fi intrebarile tale, ce astepta nerabdatoare raspunsurile mele, m-as ridica de pe scan, as pune apa intr-un pahar si as uda florile. Apoi, as aranja frumos mancarea pe rafturile frigiderului, as sterge pata de pe sertar si mi-as desface o portocala, pe care as manca-o in liniste.

Dar tu ai nevoie de raspunsuri, de cuvinte si gesturi care sa aprobe ce spui tu. Doar ca eu nu sunt aprobatoare din fire, nu sunt de acord doar de amorul artei si atunci imi spun parerea mea, contrara, diferita, altfel.

Si iar florile raman neudate si portocalele se strica in cos, pata ramane nestearsa, iar la final dupa mult prea multe cuvinte poate ca mancarea v-a ajunge in frigider.

Duminica Floriilor sau Duminica Palmierilor

Ieri admiram mugurii copacilor. Ma minunam de verdeata lor si incercam sa ghicesc cat de curand au sa se deschida. Azi, privesc usor dezamagita zapada, ce cade cu fulgi mari si moi peste campul insemantat. Vremea in Polonia e ca si zicala „nu zice hop pana nu treci gardul”, adica „nu zice primavara pana nu trece Pastele”, caci s-ar putea sa ninga tocmai de sarbatori.

In alta ordine de ideei azi e „Duminica Floriilor” sau „Duminica Palmierilor” cu i-se spune aici. In Polonia credinciosii merg la biserica ducand in mana buchete de flori uscate (sau verzi, daca gasesc) ce simbolizeaza ramurile de palmier puse in fata lui Isus la intrarea in Ierusalim. Buchetele sunt sfintite la biserica si ulterior aduse acasa, unde sa pastreaza pana anul viitor.

Despre dragoste cu oameni ce iubesc

A calcat incet pe frunzele umede. Simtea respiratia lui in fiecare pas, pe care il facea printre copacii fragezi, printre firele de iarba gingasa si printre florile vesele de toamna. Adulmeca mersul lui pe cararea abia vizibila, pasul lui incet si sigur, ce a lasat candva aici urme, acum invizibile.

S-a aplecat. A dat cu mana la o parte cateva frunze maronii si in buchetul de iarba inca verde, si-a gasit comoara. Un inel. Un inel de aur fin, marcat cu numele ei si o data. Inelul lui. Inelul lui prin care i-a jurat dragoste si credinta mai presus de toate. Inelul lor. Inelul lor, pe care il credeau pierdut, ca acum sa fie regasit, caci dragostea nu dispare niciodata din suflet si nici simbolurile ei nu se pierde cu una cu doua.

Cand a venit timpul a plecat din nou. De data asta mult mai departe, intr-o padure mai intunecoasa, cu frunze mai mari si iarba mai inalta. De data asta nu mai cauta un inel. Il cauta pe el. Sa-l aduca acasa.

...si liliacul a inflorit

Productie proprie :)

Probabil in Romania s-a si uscat deja, insa dupa cum spuneam (mai demult) aici anotimpurile sunt intarziate.

Asteptand primavara

Ieri am simtit miros de primvara. Un vand cald, un ciripit de pasarele si un soare vesel.
Primavara e anotimpul meu preferat si imi place sa cred ca vine la 1 Martie. Desi in PL se zice ca vine pe 21 Martie, la mine ea ajunge mai repede, pe 1 Martie, ca si in Romania.
O astept nerebdatoare ca sa ma scoata din casa. Mi-e dor sa o simpt si sa ma bucur de ea.

Primavara e mereu un nou inceput, o noua sansa sa faci lucrurile asa cum trebuie.
Primavara e ca un copil, fraged si delicat, vesel si galagios, flori, frunze, pasari.
Primavara e tinereatea anotimpurilor, cand simti ca poti face orice doar crezand in tine insuti.

O floare de lamai

...si un gand celor care ...