As vrea, dar nu pot

As vrea sa iti pot vorbi, dar imi ingheata cuvintele pe limba la monologurile tale si atunci inchid ochii. Ti-se pare ca te privesc? E doar o parere, caci eu de mult vad prin tine florile din ghiveci carora trebuie sa le pun apa, portocalele care incep sa se strice in cos, si pe care trebuie sa le mananc, pata de pe sertar ce trebuie curatata si mancarea ce trebuie pusa in frigider. Daca nu ar fi intrebarile tale, ce astepta nerabdatoare raspunsurile mele, m-as ridica de pe scan, as pune apa intr-un pahar si as uda florile. Apoi, as aranja frumos mancarea pe rafturile frigiderului, as sterge pata de pe sertar si mi-as desface o portocala, pe care as manca-o in liniste.

Dar tu ai nevoie de raspunsuri, de cuvinte si gesturi care sa aprobe ce spui tu. Doar ca eu nu sunt aprobatoare din fire, nu sunt de acord doar de amorul artei si atunci imi spun parerea mea, contrara, diferita, altfel.

Si iar florile raman neudate si portocalele se strica in cos, pata ramane nestearsa, iar la final dupa mult prea multe cuvinte poate ca mancarea v-a ajunge in frigider.