Ce ma enerveaza pe mine - partea 1 (poate vorm mai urma si altele, poate nu)

Ce ma enerveaza pe mine cel mai mult si cel mai mult? Ei, nu stiu ce ma enerveaza cel mai mult si cel mai mult, dar m-am gandit sa fac asa o lista cu ce ma enerveaza in general.

Deci sa purcedem:

-          Politicienii din Romania – nu am intalnit pana acum nici un om normal in politica, adica: cu bun simt, ceva mai mult creier decat un graunte, fara aroganta si cu bune intentii populare (nu personale);

-          Medicii care se cred mici zei – nu doar la faza ca trebuie sa mergi la ei cu sacosa (cand nu ai bani, bagi cu oua, cum am vazut pe unul cerandu-i unei biete babute), cum adesea se intampla in RO, dar la faza ca te trateaza ca pe un idiot, cum se intampla in PL. Merg si le spun „domnule doctor, am alergie la CLOR, va rog frumos sa nu imi prescrieti un antibiotic pe baza de CLOR”. Si el imi prescrie, nu de alta dar e unul dintre cele trei medicamente pe care le stie (si pentru care atunci cand le prescrie primeste gageturi de la firmele producatoare) si ii e prea lene sa caute in carte lui (care explica tot, ca daca as avea eu una, m-as trata singura) un alt antibiotic, fara CLOR.

-          Romanii din Polonia – ce se plang de limba si refuza cu mandrie sateasca si indarjire de bou sa o invete cat de cat. Stiu ca e grea, credeti-ma, am trecut prin asta, dar daca tot stai aici (si chestia asta e valabila pentru oricine, oriunde s-ar afla), da-o incolo, dar macar sa stii sa ceri un pahar de apa, nu de alta, dar mori de sete.

-          Oamenii ce arunca gunoiul peste tot – mi-se pare stupid sa faci mizerie la tine „acasa”, chiar daca asta inseamna strada sau oras.

-          Barbatii ce vor sa se insoare cu virgine – si care in mod normal vor sa aiba o viata sexuala inainte de casatorie, ceea ce imediat duce la concluzia ca majoritatea femeilor sunt curve, doar virginele is bune;

Nasterea in filosofia embrionului

Pentru unii nasterea e ceva minunat, un moment supranatural in care un alt om vine pe lume, pentru altii e doar un eveniment dificial sau dezgustator ale carui detalii se sterg a doua zi din memorie. Unele femei gasesc nasterea frumoasa, chiar orgasmica, in timp ce altele povestesc despre cum s-au urcat pe pereti de durere sau cum nu isi mai aduc aminte de nimic, caci durerea le-a paralizat si mintea, detalii sincere pe care de obicei le impartasesc cu alte femei ce au nascut, dar nu si cu cele care nu au avut ocazia sa o faca. „Nu am vrut sa te sperii” vine repede replica ei, ca sa motiveze zambetul de pe buze si usurinta cu care ridica din umeri la intrebarile ce ma chinuiau, pe care ea le intampina de la primele silabe cu textul clasic „e doar un fleac”.

Acum e la moda sa nasti cu barbatul langa tine, un act eroic, o nevoie recent descoperita sau doar o razbunare sofisticata, cine o mai sti? Oricum, un barbat ascultator e foarte util la masat si respiratie, nu mai punem la socoteala ca usureaza munca moaselor, la supraveghearea pacientei. Un amic mi-a povestit odata, ca un doctor batran si intelept, l-a privit adanc in ochi, dupa ce ii spusese ca o va asista pe sotie la nastere, si i-a spus sa se gandesca bine, nu de alta dar acolo v-a fi ca la razboi, se vor cunoaste barbatii adevarati.

            In Polonia se promoveaza din greu nasterea naturala, adica fara „amortitoare” sau epidurala mai pe romaneste, nu, nu ma refeream la cezariana, care a fost deja promovata si acum e cat se poate de evitata. Se promoveaza atat de tare incat unele mamici, se streseaza ca ar fi mamici „rele” daca ar apela la ea, sau daca ar naste prin cezariana (!) ca nu e copilul intors (!!!), si prefera sa se pregateasca natural pentru durere, prin exercitii fizice, pe care nu le poti efectua cand te paralizeaza durerea sau cu tot felul de creme naturale, care nu functioneaza desi dai pe ele o caruta de bani. Cunosc un caz cu ditamai crema de peste 200 de euro, care a fost fix pix la nastere.

Nasterea in PL e totusi ok, mai ales atunci cand dai peste o echipa tanara, fete frumoase care iti zambesc, te mai intreaba cate una alta, un anesteziolog sa iti faca o epidurala ca sa intelegi ce iti spune moasa si sa poti coopera, un doctor care sa te coase bine, ca se taie, ca regula, nu ca exceptie, aici.

Si pentru domnele insarcinate, o nastere usoara va doresc.

Wielka Orkiestra Świątecznej Pomocy sau "Hai sa facem ceva impreuna"

Ieri a fost Marea Finala, Wielka Orkiestra Świątecznej Pomocy (Marea Orchestra a FilantropieiCraciunului), asa ca am pus si eu cativa zloti intr-o pusculita. Am primit la schimb cateva inimioare, pe care ni le-am lipit pe haine. O fi mult, o fi putin, asta nu stiu, dar stiu ca dau banii aceia pentru un tel, si ca se v-a realiza ceva cu ei. Un lucru fantastic pe care l-au facut cu banii adunati in Marea Finala sunt aparatele pentru testarea auzului la nou-nascuti, cu care au dotat toate spitalele din Polonia.

Povesteam zilele trecute ca oamenii sunt mai formali in Polonia – decat in Romania, de exemplu – insa trec usor peste formalitatile cand vine vorba de facut ceva impreuna, ceva pentru binele tuturor, o cauza comuna, un punct de vedere comun. Se unesc imediat si se pun pe treaba, nu discuta cum ca poate, ca cine stie si nu isi scot ochii cu barfe si intepaturi. Si sincer, am constatat momentan sunt intr-un moment al vietii in care prefer sa traiesc intr-o societate unita, cu pretul relatiilor interpersonale mai reci, decat intr-o societate dezmembrata, unde relatiile interpersonale sunt foarte calduroase, dar cand vine vorba sa facem ceva impreuna, o lasam mereu pe data viitoare.

O alta Romanie

A cazut zapada. Era si timpul; norii stateau plini si adormiti asteptand parca un semn. Imi zice o prietena romanca ca ii place Polonia. Nu stie ce exact o atrage la Polonia, dar ii place. Poate o fi de la curatenia de pe strazi, sau lipsa coruptiei cand intrebi portarul, care e usa pe care se intra in spital, sau poate oamenii, sau poate ... ca e similara cu Romania, dar o Romanie mai buna. O Romanie asa cum mi-se pare ca am lasat acum cativa ani in urma, asa cum mi-as dori sa fie, asa cum imi imaginam ca e pe vremea cand eram copil.

O Romania in care exista mai mult respect pentru omul de langa tine, in care gunoiul se arunca la cos, in care se da restul coret la magazin si oamenii nu asteapta sa soseasca motivarea intr-un plic alb, pentru a-si face meseria pe care si-au ales-o, si pentru care sunt platiti. O alta Romanie.

1 Noiembrie – Sarbatoarea Tuturor Sfintilor

Daca va intrebati, cum se sarbatoreste in Polonia Sarbatoarea Tuturor Sfintilor am pus mai jos cateva imagini.

 

Sarbatoarea Tuturor Sfintilor in Polonia reprezinta comemorare a celor care nu mai sunt. Cu cateva zile inainte se incep pregatirile prin curatarea cimitirelor si impodobirea mormintelor cu flori (crizantemele sunt cele mia populare) si lumanari colorate. Tot cu cateva zile inainte incep sa infloreasca si afacerile cu flori, lumanari si chibrituri in jurul cimitirelor. Pe 1 Noiembrie, polonezii se imbraca frumos si pornesc de dimineata spre cimitir unde asista la slujba, urmata de procesiune, in care preotul merge cu fanfara printre morminte. Apoi iau cateva lumanari si viziteaza fostii cunoscutii, lasand pe mormantul lor cate o lumanare, mai mare sau mai mica, dupa gradul de prietenie sau de rudenie. Langa morminte sunt de obicei asezate banci pe care rudele sau prietenii pot sa se aseze cand vin in vizita la mormant.

Un lucru frumos in Polonia e ca cimitirele sunt ingrijite pe tot parcursul anului, nu doar la sarbatori.

Dupa-masa, familia se aduna in jurul mesei, depana amintiri, dezbate probleme si faureste planuri de viitor. La televizor si la radio abunda cu informatii despre blocajele rutiere si accidentele provocate de prea multe promile de alcool.

Cum a fost la EURO 2012?

EURO a fost misto. L-a inceput am fost cam sceptica, mai ales cand am vazut bugetele alocate de orasele gazda, insa m-am lasat cuprinsa de valul pozitiv ce a cutreiarat Polonia timp de aproape o luna. Nu sunt adepta circului (si painii) pentru popor, insa e important sa ne descretim fruntea din cand in cand, de la grijile zilnice, si competitia acesta a fost un prilej minunat.

Mi-au placut oamenii veseli, imbracati animat, ce colindau strazile orasului in zilele de meci. Am intalnit in tranvai suportezi ai echipelor ce urmau sa joace intre ele; glumeau si radeau, erau amici si rivali, ce se indreptau impreuna spre o terasa de unde sa urmareasca meciul, langa o halba de Tyskie (cea mai buna bere poloneza dupa aprecierea mea).

Organizarea a fost buna, iar voluntarii si personalul au avut un comportament decent si de ajutor. Meciurile au fost ok, iar pe stadion, cand se mai lasa plictiseala, suporterii incepeau sa cante: „Polska Biało Czerwoni, Polska Biało Czerwoni” adica, Polonia Alb Rosii, sau sa faca valuri mexicane, ca sa inveseleasca admosfera.

Nu stiu daca EURO a fost chiar atat de profitabil pentru Polonia, insa, ce a ramas in urma vizibil cu ochiul liber, sunt bucati terminate de autostrada, drumuri expres si locale, hoteluri si patru mari stadioane. Nu sunt suportera, dar m-am lasat prinsa in joc si am fost alaturi de toate echipele care au jucat. Ca si mine, au fost mai multi, eu zic ca majoritatea. In fond EURO nu a fost despre fotbal, a fost despre admosfera si oameni.

Romania incotro?

Am plecat de cativa ani din Romania. Am lasat atunci in urma oameni apropiati, cu care azi nu mai patrez legatura, si o stare a lucrurile, pe care acum nu o mai gasesc in societatea romaneasca. Oamenii s-au indepartat, si oricat as fi incercat ei sa mai tin cu ei legatura, interesul „poarta fesu”, iar daca esti departe, nu mai poti satisface nici un interes. Sau poate ma insel, si sunt atat de ocupati, ca nici macar nu au timp odata pe an, sa imi raspunda la emaiul trimis cu urari de ziua lor. Poate ar fi trebuit sa-i sun? Dar la ce folos, daca nu imi raspund la telefon.

Starea de fapt a societatii din Romania s-a degradat cumplit in ultimii ani si oricat as incerca, nu mai reusesc sa ma identific cu ea. Sunt depasita de ceea ce se intampla, de coruptia evidenta care nu deranjeaza pe nimeni, de pitipoancele din media si admiratia idiotilor pentru ele, de mita care se da si se incaseaza cu seninatate, de starea lucrurilor si degradarea morala a oamenilor. Gasesc unele lucruri absurde si ilogice, un par in ochi, care pe mine ma deranjeaza cumplit si ma intristeaza pana la lacrimi, in timp ce altii nu il simt.

Ma intristeaza puternic aceste schimbari nefaste din societatea romanesca si observ ca nu doar pe mine, vad ca sunt si altii care scriu despre ele, sunt nervosi, iritati si au un singur gand: vor sa plece. Ma intreb de multe ori, daca m-as mai intoarce sa locuiesc in Romania.

E un frig cumplit in Polonia, o vara cainoasa cu ploaie si vant in iunie, un sezon scurt, in care nu cresc nici caise, nici pepeni si nici piersici. Dar e o stabilitate, o directie, o realitate, o lume, in care pana la urma iti gasesti drumul, poate chiar dreptatea. O lume in care nu te lupti la nesfarsit cu absurditatile.

Febra Euro (Campionatul European de Fotbal 2012)

Polonia incepe sa fie cuprinsa de febra Campionatului European de Fotbal – EURO, cum i-se spune pe aici. Guvernul construieste drumuri, poduri si stadioane. Media vuieste de subiecte legate de fotbal. Primariile si firmele private construiesc hoteluri. Pensiunile isi curata camerele. Carnea de porc s-a scumpit, caci fermierii isi pastreaza porcii. Ministrii demit directori. Presedintele inaugureaza stadioane. Toti astepta cu nerabdare venirea suporterilor in iunie.
Am aplicat si eu, ca tot omul de rand, la bilete, dar nu m-a lovit norocul de vreun bilet, asa ca mai fac o supa crema, admir soarele de printre nori si astept sa vad daca o sa ploua.

Exemple de solidaritate

Sambata, ma uit intamplataor pe PRO TV International. Ca niciodata (caci aproape de fiecare data sunt povestiri prostesti cu manelisti si pitipoance, ce se filmeaza prin magazine, ca sa arate lumii ca ei isi permit genti falsi si parfumuri made in China) prind segvente din emisiunea Romania te iubesc. Imi raman in minte imaginile cu batrani amarati, scufundati cu tot cu casa in zapada, in timp ce reporterul trage de smecherii cu telefoane mobile fitoase de la carciuma din sat.

-Haide-ti, sa dati o mana de ajutor.

- Lasa-i, ca astia au ajutor, social, au pensii.

Nu s-ar misca „barbatii” satului de pe scaun nici daca i-ar ridica cu macaraua.

Duminica, se ciocnesc, in apropierea unui sat doua trenuri in Polonia. Satenii sar sa le ajute pe victime.

Luni, aud la radio un satean. Povesteste cum a luat un topor si a fugit repede in directia accidentului. A spart cateva geamuri si alaturi de alti sateni au inceput sa scoata victimele. Zice el, ca nu conteaza distrugerile (adica geamurile sparte ale vagoanelor derapate), important e ca s-a reusit salvarea unor victime.

- Va simtiti un erou? Il intreaba reporterul.

- Nu, zice el. Nici eu si nici ceilalti nu ne simtim eroi. Asa ar fi procedat oricare ar fi fost in locul nostru. Asa e omenesc. Si tot asa, speram ca, in cazul in care vom fi noi victime, ne vor veni altii in ajutor.

Ghid de vacanta: Polonia

Ce se poate face vara in Polonia? Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa incep cu o mica introducere, despre clima din Polonia, care se difera mult fata de cea din Romania, iarna fiind mai frig, toamna si primavara mai noros, iar vara e mai scurta, are ziua mai lunga dar temperaturile mai scazute in jur de 19-30 de grade.

Vara fiind scurta, ea este traita la maxim, mai toate orasele mici sau mari fiind pline de evenimente, concerte, festivaluri de teatru si film, intalniri, comemorari de batalii, expozitii sau targuri. Daca doriti sa faceti un tur al Poloniei, aveti mari sanse sa nimeriti la un eveniment, ele fiind dese, caci vara e scurta si abia incap toate la un loc.

In Polonia puteti opta pentru trei locatii diferite de relaxare: la munte, la mare sau la lacuri.

La munte cea mai populara si mai aglomerata locatie este Zakopane – pe care eu personal o evit, deoarece e prea plina de turisti, eu preferand locatii mai retrase. Pentru cei care nu pot urca pe munte exista o solutie alternativa, teleschiul, care functioneaza si vara.

La mare e frumos, nisipul e relativ curat, coniferii cresc pe plaja, cihlimbarul vine cu valurile si apa e in general curata. La mare e insa mult vant, ideal pentru windsurfing, kitesurfing si navigatul cu vele, insa cam incomod pentru statul la soare, de aceea pe plaja o sa gasiti multe paravane de vant. Intreaga plaja (atat la mare cat si la lacuri) este publica, iar accesul este gratuit. Temperatura apei este mai scazuta, cam pe la 16-20 de grade, iar cea mai populara locatie este Sopot – un oras concentrat pe turism, in care se intersecteaza festivalurile cu cluburile, terasele cu expozitiile si la tot pasul se gasesc hoteluri si camere de inchiriat.

Pe lacuri in special cele din regiunea Mazury – nord estul Poloniei – se navigheaza cu barca cu vele. Navigatul cu vele este foarte popular in Polonia si veti gasi cu usurinta o barca de inchiriat. Barcile se pot inchiria cu capitan in cazul in care nu posedati permis de navigat ambarcatiuni cu vele – e suficient nivelul de timonier. Apa lacurilor este calda, iar plajele sunt un amestec de nisip si iarba.

Interesant de vizitat sunt in Polonia castelurile – in special cele teutonice – care s-au pastrat intr-o stare relativ buna. Orasele pe care le recomand cu caldura sunt: Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Sopot, Malbork, Varsovia si Toron.

Cazarea in Polonia costa in functie de conditiile oferite, de la vreo 40-50 PLN (1 PLN = 1 RON) pana la 200-300 PLN pe noapte, in functie de conditiile oferite.

Preturile la mancare – supermarket, restaurante, baruri – sunt in general mai mici sau similare cu cele din Romania. Daca doriti (si merita prin serviciul oferit) puteti lasa chelnerilor bacsis, insa nu este obligatoriu.

Vara in Polonia

De cand locuiesc in PL asta e una dintre cele mai frumoase veri, fara ploi multe, fara temperaturi de 10 grade, fara vant, doar soare, flori, fructe si fluturi.
Fructe de vara in Polonia: agris, fragute, afine, coacaze rosii si negre, mure, merisoare, zmeura, cirese si visine.

Columbenii vs adoptiile, sau doua viziuni diferiate asupra presei post comuniste din Estul Europei

De doua saptamani, de fiecare data cand deschid un ziar din Romania citesc pe prima pagina Monica divorteaza de Iri sau Iri divorteaza de Monica, in aproape toate publicatiile. Cred ca doar in Ziarul Financiar nu au aparut articole legate de subiect, dar poate ma insel.

La inceput am crezut ca e obsesia ziaristilor, stresati sa-si umple paginile goale, insa intre timp a inceput razboiul, iar Sererin a fost prins cu mata (pardon, mita) in sac, dar nici o schimbare. Asa ca am ajus la concluzia ca o fi vina cititorilor, care cumpara mai cu ardoare daca stiu, ca in ziar sunt rufele murdare ale starletelor de „romanica”, mojneagul Iri si scorpia de la Izvorani, Zavo si manelistul, etc.

Intre timp in Polonia presa e plina de articole legate de noua campanie demarata de postul de radio national si prima doamna poloneza, o campanie ce incurajeaza adoptia copiilor abandonati. O solutie eleganta, la doua probleme ale societatii poloneze: interzicerea avorturilor (ceea ce are ca rezultat pe langa multitudinea de nunti in prag de iarna si un numar semnificativ de copii abandonati) si propaganda anti in vitro a bisericii catolice.

Doua tari, doua subiecte, doua societati, renascute dintr-o cenusa similara, dar atat de diferite. Si ne mai miram ca Severin a luat mita la Parlamentul European? Demisia, monsieur! Pentru mie mi-e rusine si refuz sa reprezint Romania, alaturi de astfel de oameni.

Bolnav in Polonia

In Polonia nu-i practic sa fii bolnav la inceput de an, caci niciodata nu stii care centru medical nu are contractele semnate cu casa de asigurari si cu medicii.

In restul anului a fi bolnav nu e mare lucru, majoritatea cabinetelor medicale fac rezervari prin telefon, suni si te programezi pentru ziua curenta sau zilele urmatoare, dar in aceeasi saptamana, de obicei nu poti face rezervari pentru saptamana urmatoare, deoarece asistentele nu stiu programul medicilor. Daca ai o urgenta si nu mai sunt vizite libere, de obicei asitenta te indemna sa vii la cabinet si sa intrii intre vizitele programate. Nu platesti nici un fel de taxe pentru asta, iar o parte dintre medicamente (de obicei antibioticele) sunt compensate (ceea ce le face mai ieftine decat in Romania). Daca un medicament este compensat, este compensat pentru toata lumea, nu doar pentru anumite categorii sociale, si ca sa-l primesti la pretul redus trebuie sa ai scris pe retata numarul PESEL (CNP-ul la noi, pe care strainii il primesc daca se inregistreaza).

Antibioticele se primesc in Polonia doar pe baza de reteta, nu le poti cumpara direct de la farmacie si daca le iei pe cale orala, intotdeauna medicul iti prescrie si un preparat pentru repararea bacteriilor din stomac.

Daca situatia e destul de roz cu vizitele la medicul de familie, vizitele la specialist sunt mai tragic-comice, caci daca vrei sa te intalnesti cu un oftalmolog, sa se uite la amigdalitata ta acuta si dureroasa, ii poti face programare peste o luna, cand deja ti-a trecut de mult.

Datorita acestei situatii cabinetele medicilor specialisti sunt de obicei foarte solicitate, o vizita variind intre 50 si 100 de zł, in functie de marimea orasului in care se afla cabinetul, localizarea lui si faima doctorului.

Pentru cei ce au abonament la centrele medicale private, tot mai populare si deja parte normala a pachetului de salariu, vizitele la specialist mai accesibile, printr-o simpla programare la telefon sau pe internet, si cu un termen de asteptare de 2-3 zile, in cazuri speciale de maxim 3 saptamani.

Multa sanatate J

Marea Finala

Azi in Polonia e o zi de cantece, veselie si daruire.

In fiecare an, in prima sau a doua duminica din ianuarie are loc “Marea Finala”, un eveniment caritabil de proportii nationale organizat de Wielka Orkiestra Świątecznej Pomocy (Marea Orchestra a Filantropiei Craciunului).

Pe strada, in centrele comerciale, in salile de spectacole sau alte locuri publice se tin concerte si licitatii, voluntarii strang bani, inamanand darnicilor inimioare. E un eveniment national, in care fiecare se implica, de la mic la mare, cu putin sau mult, in urma caruia se v-a cumpara aparatura medicala moderna cu care vor fi dotate spitalele pentru copii.

Wigilia (masa din Seara de Ajun)

Wigilia este masa din seara de ajun, ce se sarbatoreste in PL pe 24 Decembrie, de obiceiu, dupa lasarea intunericului si aparitia primei stele pe cer.

Pe masa se aseaza 12 feluri de mancare, simbolizand cele 12 luni ale anului, din care fiecare trebuie sa guste, toate de post (adica fara carne). Din meniu nu lipseste supa de sfecla rosie, crapul sau pierogi. In functie de zona, se manaca de asemenea saramura de peste sau pastrav.

La masa se aseaza intotdeauna o farfurie in plus, pentru un eventual strain, care daca ar bate la usa ar fi bine primit si servit cu bucatele mesei din ajun.

Ospatul incepe cu citirea Evangheliei, dupa care este rostita o rugaciune (de obicei Tatal Nostru), urmata de impartirea painii sfinte – opłatek – paine nedospida facuta din faina si apa.

Fiecare ia in mana cate o bucata si o imparte cu ceilalti, insotita de urari de sanatate, fericire, etc.

Dupa aceea se aseaza toti in jurul mesei, manca, canta si la sfarsit isi impart cadourile.

Traditii de Craciun

In fiecare an in preajma Craciunului undeva acasa, in RO, romanii mei tau porcul. Gatesc din el carnati, cardobosi, tobe, slanina afumata, jumeri, sunca si alte minunatii, pe care le pun la congelat, la afumat sau la sarat, pana tarziu in primavara, cand apar primele legume si isi schimba bucatele din camara.
In fiecarea an, obiceiul lor se naste din aceeasi necesitate, de a-si asigura bunastarea lor, a copiilor si nepotilor, peste iarna grea si friguroasa. La tara sau la oras, scoliti sau analfabeti, frumosi sau urati, tuturor le e foame, toti au dreptul la hrana si cateodata porcul e norocul lor. Asa cum furnica din poveste isi aduna merinde, tot asa si romanul taie porcul, crescut de el sau cumparat, il imparte cum crede de cuviinta si se bucura caci va avea ce manca.
***
In fiecare an le povestesc polonezilor despre aceasta traditie minunata, necesitate imbinata cu obicei, iar ei melancolici imi raspund ca, candva, de mult si ei aveau aceasta traditie, taiau un porc sa aiba ce manca peste iarna, duceau si la vecini, sa aiba si ei ce manca, si se gospodareau fericiti fara sa moara de foame, cu bunatati neambalate in plastic, neconservate si ne aromatizate cu E-uri. Imi mai spun cu tristete cum obiceiul s-a pierdut, cum in vremurile noastre, se multumesc (caci nu au de ales) cu cumparatul de la magazin, la pret de promotie a trei felii de carnat, a catorva rosii apoase si a castravetilor fara de gust.
Sunca – aia din picior de porc, cruda si afumata, cum spaniolii mananca la aperitiv – nui de oricine, caci e la 80 de zloti (lei) kilogramul.
Cei mai instariti bat drumurile de tara, cateodata si 100 de km dus si 100 intors, numai sa ajunga la vreun fermier sau restaurant de tara, in care inca se mai vand produse locale, faimoasa untura amestecata cu carne, smalec pe poloneza, carnati sau cate un cardabos (kaszanka).
***
In fiecare an citesc in presa din tara, despre obiceiul barbar, rusinos si primitiv al taiatului porcului. Ma arde pe creier si in inima fiecare cuvant, ma intristeaza pana la suferinta degetele acide ale cate unui „ziarist” ce se inflacareaza in a ne omora incet si sitematic traditiile, an de an, in a ne convinge ca suntem barbari, doar pentru ca la baza piramidei nevoilor se afla mancarea, ca suntem prosti doar pentru ca mai avem o resursa de hrana in afara de cea aflata pe rafturile mucegaite ale supermarketurilor.
In fiecare an citesc comentariile scrise in sila, de oameni ce si-au uitat originea, pentru care sarbatorile se traduc in pungile cu marca Zara, asezate alfabetic sub bradul de plastic, cu globuri de aceeasi culoare, fara colindatori si cozonaci. Ei nu inteleg traditia, decat pe cea americana, in care cumparaturile sunt sfinte, iar mancarea se ia doar de la fast food.

Ei nu inteleg ca ce avem noi mai sfant, mai special si de valoare sunt traditiile si obiceiurile, fara de care suntem doar forme fara fond.

Cum se voteaza in Polonia

Ieri am fost pentru a doua oara la vot in PL. Mi-am intins pasaportul, m-a cautat doamna pe liste, am semnat si mi-am primit buletinele de vot.
Am primit doar doua – unul pentru primar si celalat pentru consiliul local (polonezii primeau inca doua, si pentru autoritatile regionale).
Mi-am luat buletinele in primire, doua coli, una mica – cu canditatii la functia de primar si una mare – cu candidatii pentru consiliul local, si am purces spre mesele de voatare. Trei mese cu trei scaune, cu sase paravane de votare asezate in zigzag (cica de intimitate).
In PL se voteaza cu pixul, se face un „X” in patratelul candidatului favorit. Se alege persoana, atat la primar cat si la consiliul local, dar pe ansamblu partidul trebuie sa ia un minim de voturi ca sa-i intre membrii in consiliu.
Mi-am marcat optiunile, am impaturit hartiile si le-am bagat in urma.

Ce mi-a placut: relaxarea din sectia de votare, lipsa de fataiala si nebunia cu stampilele; ca se voteaza persoana, nu partidul.
Ce nu mi-a placut: lipsa de intimitate; faptul ca trebuie sa-ti ascunzi optiunea cu mana sau intorcand pagina, daca vrei sa-i patrezi secretul. Cabinele chiar ar fi fost utile.

Maine sunt alegeri

Polonia isi alege nou presedinte.

Eu votez cu Base! A, nu, cu Geo sau poate cu Vadi....?
O, dar eu nu am drept de vot....
Si nici nu candideaza Base, si nici Geo si nici Vadi.
A! Ce bine!
"Nu de alta dar nu as fi stiut pe care sa-l aleg?!?"

Noua Poloneza

Zece grade. O rochie subtirica, sandale, un sal si o jacheta de vara. Ma uit la unghiile rosii ce dau contur sandalelor albe si ma minunez ca nu inghet. E un pic rece insa nu disper, nu fug acasa si nici nu o sa ma imbolnavesc maine. M-am schimbat.

La inceput a fost iarna, grea cu -20, vant si multa zapada. La inceput a fost sapca, inexistenta in RO si obligatorie in PL, fularul de decor, transformat in utilitate si botinele groase inlocuind cismele fashion-iste.
Apoi a venit vara, dimineta insorita de un soare cu dinti, amiaza mai calta cu trei grade si seara racoroasa. Am inteles rostul gecilor jachetelor (de vara), ce in RO sunt mai mult de decor, in timp ce aici sunt o necesitate de primavara tarziu pana toamna devreme.

Eurovision-ul vazut din Polonia

Mi-a placut piesa care a castigat la Eurovision. E simpla, naturala, simpatica, diferita.
E ceva ce doream sa aud, o piesa cu un alt ritm, o alta voce, un alt mesaj.
Mi-a placut si piesa noastra, cantata foarte bine, cu un ritm bun, insa prea „a-la Eurovizion”, prea comuna, cu acelasi ritm, identica cu majoritatea melodiilor prezentate in concurs.

M-au deranjat comentatorii romani (nu stiu cine au fost) de la TVR (International) unde am urmarit doar semifinala in care a participat si Romania. Au dat dovada de primitivism, vorbind de dragul de a vorbi, galagios, sec, tot felul de prostii si glume intelese doar de ei. Parca s-ar fi adresat unui public de retardati; macar din respect mai trebuiau sa taca.
M-au deranjat comentariile rautacioase de pe forumuri la adresa piesei care a castigat si a soliste, facuta in toate felurile si blamata ca ar fi pe pile. Ce sa mai spun: hai sa nu fim mizerabili. Mai bine sa ne concentram ca data viitoare sa venim cu o piesa mai buna, care sa castige indiscutabil.

Mi s-au parut aiurea comentariul din evz.ro „Polonia ne dă şase puncte la Eurovision 2010, unde votul geo-politic se face simţit”???!!!???? Hello! De unde ati tras concluzi asta?
nu de alta dar polonezii nu s-au prea uitat la Eurovision pentru ca: nu au avut reprezentant in finala (dintre semifinale au transmis-o doar pe cea cu reprezentantul lor); in Sopot se desfasura un festival de muzica, in Gdynia unul de film; lumea a plecat in vacanta la munte, la mare sau la lacuri; o parte din tara se reface dupa inundatii, alta e prinsa in campania electorala.
Polonezilor nu le prea pasa de romani si cu siguranta nu vor sa perie Romania, doar asa ca se afla prin apropierea "geo-politica". As tinde mai degraba sa cred ca, piesa Romaniei a primit puncte de la vreun juriul polonez, pentru ca a fost buna, eventual de la putinii romani care mai sunt pe aici.