Ghid de vacanta: Polonia

Ce se poate face vara in Polonia? Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa incep cu o mica introducere, despre clima din Polonia, care se difera mult fata de cea din Romania, iarna fiind mai frig, toamna si primavara mai noros, iar vara e mai scurta, are ziua mai lunga dar temperaturile mai scazute in jur de 19-30 de grade.

Vara fiind scurta, ea este traita la maxim, mai toate orasele mici sau mari fiind pline de evenimente, concerte, festivaluri de teatru si film, intalniri, comemorari de batalii, expozitii sau targuri. Daca doriti sa faceti un tur al Poloniei, aveti mari sanse sa nimeriti la un eveniment, ele fiind dese, caci vara e scurta si abia incap toate la un loc.

In Polonia puteti opta pentru trei locatii diferite de relaxare: la munte, la mare sau la lacuri.

La munte cea mai populara si mai aglomerata locatie este Zakopane – pe care eu personal o evit, deoarece e prea plina de turisti, eu preferand locatii mai retrase. Pentru cei care nu pot urca pe munte exista o solutie alternativa, teleschiul, care functioneaza si vara.

La mare e frumos, nisipul e relativ curat, coniferii cresc pe plaja, cihlimbarul vine cu valurile si apa e in general curata. La mare e insa mult vant, ideal pentru windsurfing, kitesurfing si navigatul cu vele, insa cam incomod pentru statul la soare, de aceea pe plaja o sa gasiti multe paravane de vant. Intreaga plaja (atat la mare cat si la lacuri) este publica, iar accesul este gratuit. Temperatura apei este mai scazuta, cam pe la 16-20 de grade, iar cea mai populara locatie este Sopot – un oras concentrat pe turism, in care se intersecteaza festivalurile cu cluburile, terasele cu expozitiile si la tot pasul se gasesc hoteluri si camere de inchiriat.

Pe lacuri in special cele din regiunea Mazury – nord estul Poloniei – se navigheaza cu barca cu vele. Navigatul cu vele este foarte popular in Polonia si veti gasi cu usurinta o barca de inchiriat. Barcile se pot inchiria cu capitan in cazul in care nu posedati permis de navigat ambarcatiuni cu vele – e suficient nivelul de timonier. Apa lacurilor este calda, iar plajele sunt un amestec de nisip si iarba.

Interesant de vizitat sunt in Polonia castelurile – in special cele teutonice – care s-au pastrat intr-o stare relativ buna. Orasele pe care le recomand cu caldura sunt: Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Sopot, Malbork, Varsovia si Toron.

Cazarea in Polonia costa in functie de conditiile oferite, de la vreo 40-50 PLN (1 PLN = 1 RON) pana la 200-300 PLN pe noapte, in functie de conditiile oferite.

Preturile la mancare – supermarket, restaurante, baruri – sunt in general mai mici sau similare cu cele din Romania. Daca doriti (si merita prin serviciul oferit) puteti lasa chelnerilor bacsis, insa nu este obligatoriu.

Jurnal de calatorie: Bruxelles

Am ajuns dupa-amiaza. Orasul calm, prafuit si obosit dupa o zi de munca. M-am ratacit pe aeroport, confuza de sosirile si plecarile din acelasi punct, dar atobuzul l-am gasit usor.
M-am asezat pe scaun si-am deschis ochii larg ochii asteptand minunatii.
Autobuzul s-a oprit in inima orasului, marcata cu cercuri de stele, intre cladiri inalte de sticla si otel. M-am coborat, facand restul drumului la pas pe stradute pietruite, admirand casele nobile, impodobite cu garduri de flori si gradini de lavanda.
Am ajuns intr-un cartier mixt de culori si limbi, in fata unei case albe, unde la primul etaj, intr-un apartament sic ma asteptau cu caldura prietenii.

Mi-am inceput a doua zi cu o plimbare prin parcurile verzi si pustii ale orasului, captivand in fotografii statui singuratice si copaci inalti. Am mai fotografiat niste rate, ceva ciori si am ajuns la Parlamentul European, unde orele de vizita deja expirasera. Am cautat spiritul vechi al orasului, intrand in cateva galerii si magazine de antichitati. Preturile m-au socat si am iesit asa cum am intrat, cu mana goala.
Ca in orice oras muncitoresc ce se respecta, la pranz agitatia e maxima, iar locurile la restaurant sau cafenele limitate. Dupa masa m-am indreptat spre Atomium, in apropierea caruia mi-a facut cu ochiul o cladire, inscriptionata cu numarul 5, ce-mi amintea de cartea 1984.
Atomium mi s-a parut superb in afara si plictisitor in interior, asa ca am luat un sorbet si am pornit spre un palat japoneza, urmat de o casa chineza.
Spre seara am pornit in cautarea faimosilor cartofi prajiti, oprindu-ma din cand in cand sa fac cate o poza tufelor de trandafiri, catarate pe fatadele caselor si florilor zambitoare de la fiecare fereastra.
Mi-am luat cosul de cartofi prajiti, frigaruile si berea belgiana si m-am asezat la una din mesele colorate, ale unui restaurant stradal. Mi-am adus iar aminte ca „ai nostrii” sunt peste tot cand un domn cu un acordeon in mana, ne-a agasat „discret” in frantuzeste, cerandu-ne insistent bani, dupa ce ne-a auzit vorbind romaneste.
Seara am mancat ciocolata cu gust speculoos, admirand poluarea de lumina de pe strazile orasului adormit.

A treia zi am pornit in cautare de antichitati si am dat peste o nunta, chiar in inima veche a orasului. Am fotografiat treptele bisericii impodobite cu inimioare albe, luate de vand pe aripile lui de vis si speranta. Am ascultat povesti despre mari personalitati venite la cumparaturile de unicaturi, rablagituri si vechituri cumparate de la batranii nostrii de la tara pe bani de nimic si vandute in buricul targului la Bruxelles la preturi cu multe zerouri in coada.
Am nimerit si in toiul unui festival, dar nu am mai prins impartitul bomboanelor asa ca mi-am indreptat pasii obositi spre casa.
Am plecat inainte de pranz, dupa ce mi-am imbratisat cu drag prietenii adorabili, gazde perfecte si o companie de buna dispozitie & umor.

De ce merita vazut oceanul?

Daca nu pentru valurile melodice, ce izbesc plaja aurie, inpodobita de scoici mari si frumoase, atunci, macar pentru secunda infinitului, ce-ti trece prin toate simpturile, cand intri in contact cu el.
Momentul in care te contopesti cu oceanul e etern, e viu si pentru totdeauna.
Oceanul te duce la capat de lume, pe valuri albastre si inspumate. Te prinde in mrejele lui amoroase, in care tu si cerul, ii tine-ti companie. Te aduce inapoi la realitate, prajindu-ti picioare pe fineatea galbena cu boabe mari si sclipitoare.
Oceanul e viu si-ti glasuieste, traieste si se cuibareste mai apoi in sufletul tau.
El te cheama, te vrea si te indeamna, sa-l vezi iar si iar.
Si tu vii, cuprinsa de un dor nebun, de o iubire si o infinitate fara de sfarsit.

Paris in imagini

Jurnal de calatorie: Paris

Tocmai ne-am intors din Paris, unde am petrecut un minunat weekend prelungit.

Orasul e incantator de stilat, animat pana la ore tarzii si foarte plin de turisti. De diverse nationalitati si varste, turistii au devenit locuitori permanenti ai strazilor largi si inguste ale Parisului.

Un pic orasul a devenit mult prea comercial in anumite zone, pierzandu-si pe alocuri personalitatea, inlocuita cu superficialitatea serviciilor destinate si cumparate de turisti.

Parisul e frumos, dar cumva prea modern pentru gusturile mele imbinate cu aroma cartilor lui Alexandre Dumas. Am cautat mult stradutele mici, vechi si izolate, ce dadeau timpul inapoi si imaginatia inainte.

Am inceput cu Notre-Dame, foarte de dimineata, gasind-o fara coada la intrare si cu coridoarele putin aglomerate. L-am cautat pe Quasimodo, dar nu era de gasit.
Am mers pe jos pana la Luvru, admirand arhitectura impunatoare a istoriei si am patruns in piramida de sticla, care e total la nelocul ei, pentru gusturile mele.
Am urcat scarile joase ale palatului si am colindat prin incaperile sale inalte, din care mai mult tavanul era pastrat, admirand si lasandu-ne fascinati de culturile dezvoltate in diferite colturi ale lumii.

Dupa o plimpare pe Champes-Elysees si cateva poze sub Arcul de Triumph, am patruns in intunerimea metroului parizian, care ne-a lasat la poalele dealului bisericii Sacre-Coeur.
I-am urcat scarile, oprindu-ne din cand in cand sa admiram de deasupra orasul. Biserica ne-a primit calda si luminoasa.
La intoarcere ne-am ratacit printre cafenelele si artistii din Montmartre, coborand agale pana la famoasul cabaret Moulin Rouge. Desi era trecut de sase, in Pigalle era mult prea devreme, pentru a simpti aroma noptilor senzuale.

Am inceput a doua zi la Villette facand experimente si lasandu-ne incantati de planetariu si cinematograful cu simpturi. Multa rabdare, timp nelimitat si picioare neobosite sunt necesare pentru a face fata cu bine la provocarile lansate la tot pasul aici.
Dupa amiaza am luat din nou metroul, pentru a ajunge la Saint-Denis, Bazilica in care sunt inmormantati o parte din regii gloriosi ai Frantei.
Dupa ce am vizitat biserica, am facut o scurta plimbare pe trei strazi din cartierul populat cu imigranti negrii si arabi. Am cuparat dulciuri libeneze si ne-am indreptat rapid spre metrou, impinsi de dorinta arzatoare de a ne pastra gentile si buzunarele intacte.
Seara am gustat specialitatile franceze si ne-am delectat cu branza usor mirositoare si un vin bun la desert.

Am inceput a treia zi energic pe la amiaza, cu un popas prelungit la cumparaturi, colindand ore bune prin Galeria Lafayette si pe stradutele din jur. Oferta pariziana ni s-a asezat incantatoare sub ochi. Timpul, esential si efemer a zburat repede, iar la terminarea turului de forta printre standurile cu haine, genti, posete si palarii am ramas in mana cu doua pungi de hartie; intr-una doua berete.
Am admirat apusul de sub Turnul Eiffel, neavand rabdare sa stam la coada uriasa ce ducea la lifturi si ne-am inceput seara cu o plimbare in Cartierul Latin, cautand cu disperare un restaurant francez, potrivit pentru o cina delicioasa in patru.
Am baut vin de casa, am mancat faimoasa rata in sos de portocale si am lins farfuria la deliciosul ecler de ciocolata francez.
In drum spre casa am admirat Pantheonul la lumina lunii si multumita iliminatului de pe strazile pariziene.

A patra zis am dedicat-o Muzeului d’Orsay, pe care l-am gasit chic si foarte stilat pentru o fosta gara. L-am colindat bucurosi si inghesuiti de multitudinea de turisti ce se bucurau de intrarea libera a primei duminici in luna. I-am admirat sculpturile si ne-am lasat imaginatia sa colinde intre panzele-i create cu pasiune de renumiti artisti.
Dupa amiaza am petrecut-o bucurandu-ne de soare pe malul Senei si in Gradinile Tuileries.
Seara ne-am intors acasa pentru inca o cina franceza, chic & delicioasa.

Am inceput a cincea zi devreme, cu pas grabit spre Pantheon. I-am urcat scarile si i-am calcat acoperisul, fascinati de privelistea Parisului nelimitat. Am facut cateva poze cu orasul alb si am coborat sa admiram de jos pendului lui Foucault
Ne-am plimbat pana la Notre-Dame, unde coada uriasa ne-a evaport dorinta de a intra din nou in frumoasa bazilica. Dupa inca o plimbare pe malul Senei, am baut o cafea/un pahar de vin pe tearasa unei cafenele tipic pariziene si ne-am intors la periferie pentru cumparaturi.
Ne-am umplut sacolele cu branza, vin si o bagheta frantuzeasca, grabindu-ne spre aeroport.
Am ajuns mult prea devreme, iar numarul mic de magazine ne-a facut asteptarea si mai grea.
Ne-am imbarcat spre seara si am ajuns la Varsovia cu noapte.