Jurnal de calatorie: Paris

Tocmai ne-am intors din Paris, unde am petrecut un minunat weekend prelungit.

Orasul e incantator de stilat, animat pana la ore tarzii si foarte plin de turisti. De diverse nationalitati si varste, turistii au devenit locuitori permanenti ai strazilor largi si inguste ale Parisului.

Un pic orasul a devenit mult prea comercial in anumite zone, pierzandu-si pe alocuri personalitatea, inlocuita cu superficialitatea serviciilor destinate si cumparate de turisti.

Parisul e frumos, dar cumva prea modern pentru gusturile mele imbinate cu aroma cartilor lui Alexandre Dumas. Am cautat mult stradutele mici, vechi si izolate, ce dadeau timpul inapoi si imaginatia inainte.

Am inceput cu Notre-Dame, foarte de dimineata, gasind-o fara coada la intrare si cu coridoarele putin aglomerate. L-am cautat pe Quasimodo, dar nu era de gasit.
Am mers pe jos pana la Luvru, admirand arhitectura impunatoare a istoriei si am patruns in piramida de sticla, care e total la nelocul ei, pentru gusturile mele.
Am urcat scarile joase ale palatului si am colindat prin incaperile sale inalte, din care mai mult tavanul era pastrat, admirand si lasandu-ne fascinati de culturile dezvoltate in diferite colturi ale lumii.

Dupa o plimpare pe Champes-Elysees si cateva poze sub Arcul de Triumph, am patruns in intunerimea metroului parizian, care ne-a lasat la poalele dealului bisericii Sacre-Coeur.
I-am urcat scarile, oprindu-ne din cand in cand sa admiram de deasupra orasul. Biserica ne-a primit calda si luminoasa.
La intoarcere ne-am ratacit printre cafenelele si artistii din Montmartre, coborand agale pana la famoasul cabaret Moulin Rouge. Desi era trecut de sase, in Pigalle era mult prea devreme, pentru a simpti aroma noptilor senzuale.

Am inceput a doua zi la Villette facand experimente si lasandu-ne incantati de planetariu si cinematograful cu simpturi. Multa rabdare, timp nelimitat si picioare neobosite sunt necesare pentru a face fata cu bine la provocarile lansate la tot pasul aici.
Dupa amiaza am luat din nou metroul, pentru a ajunge la Saint-Denis, Bazilica in care sunt inmormantati o parte din regii gloriosi ai Frantei.
Dupa ce am vizitat biserica, am facut o scurta plimbare pe trei strazi din cartierul populat cu imigranti negrii si arabi. Am cuparat dulciuri libeneze si ne-am indreptat rapid spre metrou, impinsi de dorinta arzatoare de a ne pastra gentile si buzunarele intacte.
Seara am gustat specialitatile franceze si ne-am delectat cu branza usor mirositoare si un vin bun la desert.

Am inceput a treia zi energic pe la amiaza, cu un popas prelungit la cumparaturi, colindand ore bune prin Galeria Lafayette si pe stradutele din jur. Oferta pariziana ni s-a asezat incantatoare sub ochi. Timpul, esential si efemer a zburat repede, iar la terminarea turului de forta printre standurile cu haine, genti, posete si palarii am ramas in mana cu doua pungi de hartie; intr-una doua berete.
Am admirat apusul de sub Turnul Eiffel, neavand rabdare sa stam la coada uriasa ce ducea la lifturi si ne-am inceput seara cu o plimbare in Cartierul Latin, cautand cu disperare un restaurant francez, potrivit pentru o cina delicioasa in patru.
Am baut vin de casa, am mancat faimoasa rata in sos de portocale si am lins farfuria la deliciosul ecler de ciocolata francez.
In drum spre casa am admirat Pantheonul la lumina lunii si multumita iliminatului de pe strazile pariziene.

A patra zis am dedicat-o Muzeului d’Orsay, pe care l-am gasit chic si foarte stilat pentru o fosta gara. L-am colindat bucurosi si inghesuiti de multitudinea de turisti ce se bucurau de intrarea libera a primei duminici in luna. I-am admirat sculpturile si ne-am lasat imaginatia sa colinde intre panzele-i create cu pasiune de renumiti artisti.
Dupa amiaza am petrecut-o bucurandu-ne de soare pe malul Senei si in Gradinile Tuileries.
Seara ne-am intors acasa pentru inca o cina franceza, chic & delicioasa.

Am inceput a cincea zi devreme, cu pas grabit spre Pantheon. I-am urcat scarile si i-am calcat acoperisul, fascinati de privelistea Parisului nelimitat. Am facut cateva poze cu orasul alb si am coborat sa admiram de jos pendului lui Foucault
Ne-am plimbat pana la Notre-Dame, unde coada uriasa ne-a evaport dorinta de a intra din nou in frumoasa bazilica. Dupa inca o plimbare pe malul Senei, am baut o cafea/un pahar de vin pe tearasa unei cafenele tipic pariziene si ne-am intors la periferie pentru cumparaturi.
Ne-am umplut sacolele cu branza, vin si o bagheta frantuzeasca, grabindu-ne spre aeroport.
Am ajuns mult prea devreme, iar numarul mic de magazine ne-a facut asteptarea si mai grea.
Ne-am imbarcat spre seara si am ajuns la Varsovia cu noapte.