S-a mai dus unul

Ah, sa crap de ciuda si tot nu am de ales. Ieri am aflat ca s-a mai dus unul. Cred ca e ultimul.
S-a terminat. Asta e! Minunile tin trei zile, in cazul asta un pic mai mult.
Cand l-am gasit radiam de fericire, dar acuma, gata. V-a trebui sa car amarata aia de punga in geanta, caci oriunde m-a duce, nu o mai primesc.

Duc o lupta, personala si foarte adanca pentru amaratele astea de pungi.
Daca s-ar face vreo greva in strada sau ceva, as iesi si eu, cu o punga din plastic in varful unui bat strigand:
- O vreau, o vreau gratis! O merit, gratis! O platesc oricum, cumparand alimentele pe care le car in ea! Da mi-o! Da mi-o! Da mi-o! Gratis!

Si ce mi-se pare culmea nesimtirii sunt „pungile ecologice” cica, care pe langa faptul ca sunt tot din plastic (mai subtire si mai putin rezistent, ca sa nu tina prea multe alimente in ele, nu de alta) se platesc.
- Cum adica se platesc? Si ma rog, de ce? Pai daca supermarketul, mi-a dat pana acuma o punga gratis din plastic poluanta si neecologica, sa imi de-a de acuma inainte una gratis, ecologica, ca nu ma supar!
- A, nu, ca asta costa, ecologica.
- De ce costa frate, ca tot nu m-am prins de ce trebuie sa o platesc? Inainte o platea el, iar acuma eu? Nu vad legatura dintre ecologica si faptul ca eu trebuie sa scot banii pentru ea. Nu o platesc oricum?
- Ei, asta e viata. Nu ai vrea sa pice si magazinul de fraier, ai?

La supermarketul viitorului

Stateam ieri la o coada infernala la Carrefour. M-au apucat nervii, m-au lasat nervii si iar am jurat sa nu mai pun piciorul la ei in magazin.
Greu de tinut juramantul, avand in vedere ca si-au plasat strategic locatiile, taind orice alta posibilitate de alegere.

De ce, totusi, nu imi place mie Carrefour?

1. Nu imi place pentru ca e murdar. Daca la deschidere magazinele sunt/par super curate, dupa cateva luni, murdaria si praful devin standarde.
2. Nu imi place pentru ca de fiecare data cand cumpar legume sau fructe, trebuie sa sap adanc pana sa gasesc ceva nealterat, fara mucegai sau viermi. Nu inteleg de ce produsele stricate nu sunt aruncate sau poate ca, sperata ca cineva sa si-le puna in cos moare ultima.
3. Urasc personalul. Personalul standard e format din babe hidoase, pitzipoance aiurite sau hidoase-in-devenire si paznici cu nasul rosu mirosind a alcool.
Babele hidoase – probabil colectate de la fostele magazine de cartier falimentare – sunt ce-a mai rea specie de personal. Mirosind a tigari si fara dinti in gura, bat tastatura cu un deget si le vorbesc ca din cur cu clientilor, mai ales celor tineri. Fereasca sfantu! sa ai vreo reclamatie sau sa astepti la ele la casa. Te apuca batranetea.
Pitzipoancele airite stau de obicei la mezeluri. Aici primesc manusi speciale, ca sa nu atinga carnea cu mana! Nu o ating, o ating cu manusa!! Aceeasi manusa cu care se scobesc flexate in nas!!! Am vazut cu ochii mei o asemenea faza si mi-a venit sa vomit.
De aceea, nu cumpar decat carne deja ambalata de la Carrefour.
Pitzipoancele hidoase-in-devenire stau de obicei la casa, au unghiile lacuite in albastru sau negru, parul uns si cleios, prins cu o multime de agrafe colorate si caseaza de mai multe ori un produs. Daca nu te uiti pe paragon iei teapa direct, daca te uiti pe paragon iei teapa mai tarziu, caci te expediaza cu un „eu nu am ce sa fac!” la babele hidoase care proceseaza reclamatia.

Probabil in asta sta economia capitalista. Poti sa alegi intre un supermarket ieftin si mizerabil sau unul mai curat si mai scump. Eu l-as alege pe cel curat/mai scump. As sari la el de indata ce ar aparea. Deocamdata nu e prin zona. Asteptand, fac previziuni.

Supermarketurile iau amploare in Romania. Se extind rapid si agresiv. Oamenii fascinati si satui de magazinele apartament de cartier le trec pragul. Asteptarile le sunt intr-o oarecare masura satisfacute.
Timpul trece si dupa ma multe experiente cumparatorul constata ca oferata nu e asa de diversificata pe cat pare, produsele „in the house” cu marca supermarketului sunt extrem de proaste calitativ, personalul isi scoate masca, iar pe jos e mai murdar decat pe strada.

Momentul desteptarii da semnalul supermarketurilor lux sa preia conducerea. O noua generatie, intr-o locatie curata, cu personal ales pe spranceana, bine motivat/platit si cu o oferta calitativa pe masura.

Viitorul suna bine, asteptarea este mai grea.

Coada vietii si viata la coada

V-ati gandit vreodata cat timp din viata stam la coada? La coada la magazin, la coada la posta, si culmea(!) la coada la banca – mai ales cand mergi sa dai, e usturatoare coada asta.
Daca pe vremea lui nea’ Nicu parintii nostri stateau la coada comunista (a zaharului si uleiului) cu sacosele goale, noi stam acum la coada capitalista (a supermarketului) cu cosurile pline.

Am tras ieri o coada, din asta capitalista, intr-un supermarket „mai ieftin” – si la produse si la servicii – de m-au apucat sudorile. M-am aliniat si eu ca o furnicuta, cu cosul plin si mana rupta de greutate, la una dintre cele trei case deschise.
Doamne ce regret cozile din Portugalia!

In Portugalia se practica moda revistelor la cozile caselor de marcat. Te asezi frumos la coada, scoti din raftul alaturat o revista si iti incepi lectura. Daca gasesti ceva interesant, chiar te rogi sa nu iti vina randul prea repede. Oricum, vine pana la urma, si atunci ai de ales: cumpari revista sau o pui frumos la loc, in functie de dispozitie si lectura.
Din pacate, nici aici si nici in Romania nu se practica „coada intelectuala”. Ba, revistele sunt prea departe de casa si nu are rost sa le cari, ca poti da peste o coada scurta, ba, sunt impachetate in folii, iar cititul copertii se rezolva in 3 secunde.

Revenind la coada de ieri, m-am pus, si eu asa, sa numar nesimtirea angajatilor/managerilor magazinului. Mi-am aruncat privirea sa vad cate case are totusi magazinul, de tin doar 3 deschise. Surpriza: 12!
Nerusinare curata, imi zic! La 12 case, macar 6 ar putea functiona, dar afurisitii ne inghesie la 3, si inca la o ora de varf, cand oamenii muncii isi termina programul si se indreapta spre zona de aprovizionare.

Dupa vreo 15 – 20 de minute de plictiseala mi-a venit randul. Am fentat cumpararea pungii din plastic, cu reclama magazinului, ca mi-au incaput toate in geanta – noua moda a gentilor mari si incapatoare, sic! – ceea ce mi-a adus macar o umbra de satisfactie.

Acasa primesc sfatul: data viitoare lasa-le la casa. Asa in cos. Daca mai multi clienti ar face treaba asta, atunci s-ar invata minte. Tu oricum nu mori de foame daca nu cumperi de la ei, dar ei dau faliment fara clienti.

Voi lua in considerare!

The power of the bag

Is on fashion to be ecological.
Everybody wants to be, especially the ones how make money from it!

Some weeks ago there was an action “A day without the plastic bag”. A special day in which the shops were not giving the normal, free, usual plastic bags to carry the shopping from the groceries’ stores.

I did not even notice it. I probably wasn’t making shopping’s that day :-?A few days later, all the shops, from the whole country, came up with an idea: we do not give any more the free plastic bags for carrying the shopping’s. They are bad for environment!

But, the buyer has to carry his shopping’s…. so we will sell him plastic bag!!! The better plastic bag, the one with our trademark on it, the one that nobody wants to buy.

Or even better, we create a new bag – the ecological one (from better, improved plastic) – which will cost 3 x more. But is recyclable! You can use it at least 2 times, before throwing it.

And that is the new ecological spirit! You can be also on fashion, just buy your ecological plastic bag for the good of environment and welfare of the supermarkets chains!

Good bye free plastic bag. Here is the new stylish, ecological synthetic bag.

PS: there was some discussions about some free paper bags. They were not enough ecological to motivate the shops to offer them for free…

...others feel the same.... http://www.thepolitic.com/archives/2008/06/23/a-pictorial-history-of-enviro-mentalism