S-a mai dus unul

Ah, sa crap de ciuda si tot nu am de ales. Ieri am aflat ca s-a mai dus unul. Cred ca e ultimul.
S-a terminat. Asta e! Minunile tin trei zile, in cazul asta un pic mai mult.
Cand l-am gasit radiam de fericire, dar acuma, gata. V-a trebui sa car amarata aia de punga in geanta, caci oriunde m-a duce, nu o mai primesc.

Duc o lupta, personala si foarte adanca pentru amaratele astea de pungi.
Daca s-ar face vreo greva in strada sau ceva, as iesi si eu, cu o punga din plastic in varful unui bat strigand:
- O vreau, o vreau gratis! O merit, gratis! O platesc oricum, cumparand alimentele pe care le car in ea! Da mi-o! Da mi-o! Da mi-o! Gratis!

Si ce mi-se pare culmea nesimtirii sunt „pungile ecologice” cica, care pe langa faptul ca sunt tot din plastic (mai subtire si mai putin rezistent, ca sa nu tina prea multe alimente in ele, nu de alta) se platesc.
- Cum adica se platesc? Si ma rog, de ce? Pai daca supermarketul, mi-a dat pana acuma o punga gratis din plastic poluanta si neecologica, sa imi de-a de acuma inainte una gratis, ecologica, ca nu ma supar!
- A, nu, ca asta costa, ecologica.
- De ce costa frate, ca tot nu m-am prins de ce trebuie sa o platesc? Inainte o platea el, iar acuma eu? Nu vad legatura dintre ecologica si faptul ca eu trebuie sa scot banii pentru ea. Nu o platesc oricum?
- Ei, asta e viata. Nu ai vrea sa pice si magazinul de fraier, ai?