Ghiveci de filme poloneze si romanesti

Prima data ma gandeam sa scriu despre Chrzest (Botezul), un film polonez pe care l-am urmarit acum doua seri, dupa aceea mi-am amintit de In intuneric, un alt film polonez. Apoi mi-am amintit de filmele romanesti, caci am vazut cateva nu de mult, si m-am gandit sa fac o varza, gen ghiveci de filme, romanesti si poloneze.

Sa incepem cu Chrzest. Mi-a placut ideea, necunoscutul, finalul surpriza, desi l-am anticipat, duritatea, suspansul. Subiectul e inspirat din realitate si asta face cadrele sa para si mai tragice. Pentru mine eroul principal e Michał (si nu Janek, punctul de concentrare al regizorului), un fost gangster trecut la afaceri mai legale, ce descopera viata in lucrurile simple, privindu-si sotia sau jucandu-se cu copilul. Doar ca trecutul il prinde pe Michał din urma, si asta nu e un film american in care totul se termina cu bine. Dar Michał spera, ca poate omul caruia i-a salvat viata si in care are incredere o sa ii intinda o mana de ajutor. Si i-o intinde, dar nu goala... Filmul e bunicel, usor fortat pe alocuri si foarte dur in unele secvente.

In Darkness tradus In Intuneric sau In Bezna, e tot un film inspirat din realitate, realitatea nu foarte indepartata in care oamenii erau impartiti pe rase si aveau un pret. Povestea il urmareste pe Socha, un lucrator la canale din Lviv, caruia soarta ii scoate in cale cativa refugiati evrei. Socha se lupta cu prejudecatile, cu nevasta, cu amicii, cu ploaia, cu frica si cu propria constiinta, toate atarnand in balanta in defavoarea evreilor sai. Evreii lui Socha, isi traiesc viata in canale, in intunerii si printre sobolani. Un film trist si totusi fericit, caci daca speranta nu moare, ea devine realitate. Filmul e bun, insa ii lipseste ceva, un impuls sau poate o secventa.

Am urmarit Poker, pe sarite, caci m-a lasat rabdarea. Un film prost facut, fortat si slab jucat. Cel mai mult mi-a placut in film cum si-a jucat Jojo, e pe bune cel mai convingator personaj din film. In rest, parca m-as fi uitat la un film de amatori, inspirat din realitate si amestecat cu elemente de SF. Exagerarea inutila si falsitatea au stricat orice urma de subiect, care banuiesc ca exista, desi regizorul l-a cam omis.

Tot pe sarite am urmarit si Cinsprezece, un film, ce te face sa lacrimezi dupa timpul pierdut. Probabil regizorul a pornit de la o idee, insa a facut totul varza si a iesit pe ecran un ghiveci fara sens cu Mihaela Radulescu falsand la greu un rol langa Maia Morgenstern si Daniela Naie, care desi isi joaca bine partile tot nu compenseaza.

 

Buna! Ce faci? E un film cu o idee jucausa, usor fortata, ecranizat prea lenes si cu prea putini actori. Desi incepe bine, continuarea si finalul sunt plictisitoare.

Seria de filme romanesti a fost salvata de Eu cand vreau sa fliuer, fluier, pe care imi doream de mult sa il vad. Filmul nu e o capodopera, dar e un film ok. Subiectul e diferit si asta il face interesant. Actiunea e scurta, se termina brusc, insa e rela si real filmata. Lipsesc cadrele lungi din Loverboy si asta pentru mine e un plus, caci nu am rabdare la filme. Eu zic ca merita vazut.