Sunt doua grade afara, zapada moale si un vant usor,
Doi catelusi se zbenguiesc in zare si un copil construieste un om de zapada murdar.
Inchisa in camera care, pana mai ieri parea palat, sunt trista si abatuta
Printre perdele de matase si un pat imflorat, aceasi tacere ascunsa,
Tristetea imi curge pe umeri, durerea prin brate si un descant
Da-mi puterea sa ies, da-mi puterea sa stralucesc, sa iau iar avant.
Fara de leac a mea gandire, fara speranta al meu plan
Ma invart in mii de cuvinte dar concretul e hazard,
Sunt prinsa acum si stiu prea bine, fereastra iesire maiastra
As vrea sa ma iei cu tine, departe in lumea albastra.
Mii de valuri, dar nimic nu se intampla
Secata de puteri ma inchid, intr-o lume cu minte scurta.
Cu prietenie pentru V.
RăspundețiȘtergere