A mai plecat unul dintre noi: Marian Cozma

As putea sa scriu:
despre el, durerea lasata in urma si familia suferinda;
despre handbal, sport si sportivi care isi dedica viata bucuriei suporterilor;
despre tigani, crime, prostie si cruzime, de care nu scapam, oricat de „civilizati” am fi;
despre tristetea ce i-a cuprins pe multi si neputinta, in fata careia se vor resemna;

Toate astea nu valoreaza nimic. El nu mai e si nici nu se va mai intoarce.

Tot ce ne ramane de facut e sa ii pastram amintirea vie.

In noi sta puterea schimbarii.
De noi depinde cum ne educam copii si cum ne construim societatea.
Noi suntem cei care putem preveni asemenea crime!
Noi suntem cei care alegem, intre a inchide ochii sau a pune caramida, la temelia unei noi societati, bazata pe toleranta, bunavointa si dreptate, nu pe ura, rautate si crima!