Construiesc
castele de nisip,
le tot imboarda
vantul si eu tot le riduc
le contruiec
pentru mine si pentru altii deopotriva,
le slefuiec
intrarea, le zugravesc peretii
cu mainile albe
le imbalsamez fetii;
bat cuie nebuna
in a lor structura,
cand pete de
sange imi curg usor din gura
cu mainile reci
amestec in a lor smoala
ma incalzeste incet,
apoi ma frige ca in oala,
transpir, ma
lovesc dar mie nu-mi pasa
nici de vantul
iute, nici de ora de masa,
acuma-s la munca,
si gata cu joaca,
inca un castel si
poate vina tata!
O usa se inchide,
o fereastra se naste
si eu inchid ochi
sa vad cum renaste
acelasi castel,
facut tot de mine
construit odata,
apoi iar
pentru cine???
E plaja aici, si
nisip cat cuprinde
urme de maini si
bete marunte
sunt iar in
pustiu, o iau de la zero
o pace, tacere si
poate un eco.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu