Iar electorale

Iar electorale

Ma uit la niste clipuri electorale si ma apuca greata.
Fiecare dintre candidati isi trambiteaza titlurile: profesor, universitar, doctor, inginer, economist, fabulist, lingau, etc.
Unul dintre candidati, care isi recere scaunul in parlament, vorbeste despre el: „avand o pozitie de parlamentar, este absolut firesc ca nu am stat cu mainile in san...”.
Intamplator, dimineata i-am vazut activitatea din parlament. Vorbise in plen aproape 7 minute. Un record.
Acelasi candidat: „...din pacate si din pacate, pentru noi ca si romani, deci chiar nu are legatura cu politica si cu entitatea de cetatean a acestei tari, ceea ce m-a, m-a nemultumit pe mine cel mai mult a fost faptul ca romanii sunt dezamagiti, sunt efectiv dezamagiti, si aceasta dezamagire s-a adunat in valuri, valuri succesive pentru ca din pacate, fiecare promisiune a fost urmata de o alta dezamagire...”.
Ma intreb cine i-a dezamagit? Si cine au fost cei cu promisiunile de acum 4 ani?
„Din pacate si din pacate” ca sa il citez pe fostul candidat, aia de atunci sunt cei de azi si vor fi si cei de maine (in 4 ani).
Nu pot trece peste faza asta cu politica. Vad o gramada de oameni (probabil nu prea inteligenti, ca altfel nu prea imi explic) care nu vor sa inteleaga, nici in ruptul capului ca nimeni nu ii vrea.
Si aplaudicii pe care si-i carau cu ei pe la mitinguri erau blazati, tristi si dezinteresati.

De ce nu au votat romanii? Multi pentru ca nu au fost lasati (vezi diaspora si actele), dar majoritatea pentru ca nu se simpt reprezentati. De nimeni, din clasa politica actuala.
E trist ca ziarele in loc sa dezbata acest subiect, ce vor totusi romanii si pe cine ar vota – ca ar vota, daca ar avea pe cine – bat toba pe nimicuri, coalitii, nou parlament.
Aceeasi Marie. Nici palarie nu ii mai trebuie ca o recunostem, de departe.