A fost ieri Sfantul Valentin, dar nu m-am indelemnicit cu declaratii intre-ale iubirii, restaurante selecte sau cadouri cu fundite rosii si multe inimioare.
Mie mi-se pare o sarbatoare seaca, venita de peste ocean ca sa ne indemne la cumparat, la cheltuiala de bani si sa ne impinga spre demonstratii superficiale ale sentimentelor.
Acum ar urma bla-blaul cu iubirea ce se demonstreaza zi de zi, insa nu am sa-i dau curs.
Cred ca sarbatorile sunt benefice, avem nevoie de ele sa ne descretim fruntile si sa iesim din rutina zilnica, dar o sarbatoare fortata a iubirii e prea artificiala chiar si pentru indragostiti.
Ma gandesc ca daca ar fi vara – caci pe frigul asta abia daca ti-se face sa scoti nasul pe geam – ar fi poate mai usor de sarbatorit, cu plimbari romantice, picnicuri in padure sau apusuri de soare privindu-le imbratisati.
Dar nu e vara, asa cum nici principalii beneficiari ai sarbatorii nu sunt indragostitii. E iarna, cand posibilitatile limitate sunt compensate de greutatea cumparaturilor din sacosa, valoare cravatei impachetata in hartia rosie, karatele inelului din cutiuta in forma de inimioara sau preturile explozive din meniul din restaurantului.
Cum spuneam, sarbatoarea nu-i facuta pentru indragostiti.
Asteptam nerabdatori sa se topeasca zapada, soarele sa ne zambeasca, ghioceii sa iasa la suprafata, atarnam paltoanele in cui si scoatem tricourile din fundul dulapului.