Ieri am fost pentru a doua oara la vot in PL. Mi-am intins pasaportul, m-a cautat doamna pe liste, am semnat si mi-am primit buletinele de vot.
Am primit doar doua – unul pentru primar si celalat pentru consiliul local (polonezii primeau inca doua, si pentru autoritatile regionale).
Mi-am luat buletinele in primire, doua coli, una mica – cu canditatii la functia de primar si una mare – cu candidatii pentru consiliul local, si am purces spre mesele de voatare. Trei mese cu trei scaune, cu sase paravane de votare asezate in zigzag (cica de intimitate).
In PL se voteaza cu pixul, se face un „X” in patratelul candidatului favorit. Se alege persoana, atat la primar cat si la consiliul local, dar pe ansamblu partidul trebuie sa ia un minim de voturi ca sa-i intre membrii in consiliu.
Mi-am marcat optiunile, am impaturit hartiile si le-am bagat in urma.
Ce mi-a placut: relaxarea din sectia de votare, lipsa de fataiala si nebunia cu stampilele; ca se voteaza persoana, nu partidul.
Ce nu mi-a placut: lipsa de intimitate; faptul ca trebuie sa-ti ascunzi optiunea cu mana sau intorcand pagina, daca vrei sa-i patrezi secretul. Cabinele chiar ar fi fost utile.
