Daca tot ma gaseste lumea cu fraza „cumpara afine polonia” macar sa le dau o mana de ajutor sa ajunga unde trebuie, adica in Polonia dupa afine, caci saracul Google ii cam duce in eroare.Deci:
Afina (in Poloneza) – jagoda (atentie se refera doar la fruct)
Cumpar - Kupuje
Cumpar afine – kupuje jagody (ca e la plural)
Succes la cautat.
De doua saptamani, de fiecare data cand deschid un ziar din Romania citesc pe prima pagina Monica divorteaza de Iri sau Iri divorteaza de Monica, in aproape toate publicatiile. Cred ca doar in Ziarul Financiar nu au aparut articole legate de subiect, dar poate ma insel.
La inceput am crezut ca e obsesia ziaristilor, stresati sa-si umple paginile goale, insa intre timp a inceput razboiul, iar Sererin a fost prins cu mata (pardon, mita) in sac, dar nici o schimbare. Asa ca am ajus la concluzia ca o fi vina cititorilor, care cumpara mai cu ardoare daca stiu, ca in ziar sunt rufele murdare ale starletelor de „romanica”, mojneagul Iri si scorpia de la Izvorani, Zavo si manelistul, etc.
Intre timp in Polonia presa e plina de articole legate de noua campanie demarata de postul de radio national si prima doamna poloneza, o campanie ce incurajeaza adoptia copiilor abandonati. O solutie eleganta, la doua probleme ale societatii poloneze: interzicerea avorturilor (ceea ce are ca rezultat pe langa multitudinea de nunti in prag de iarna si un numar semnificativ de copii abandonati) si propaganda anti in vitro a bisericii catolice.
Doua tari, doua subiecte, doua societati, renascute dintr-o cenusa similara, dar atat de diferite. Si ne mai miram ca Severin a luat mita la Parlamentul European? Demisia, monsieur! Pentru mie mi-e rusine si refuz sa reprezint Romania, alaturi de astfel de oameni.
Candva aveam un amic si o amica. Amica mi-se parea o tipa misto, interesanta, vorbareata si de viata. Din pacate, amica mea avea ghinion in dragoste, asa ca eu m-am gandit (v-ati prins deja?), sa fac ca si in filmele americane cu bugete mari si povesti banale, adica sa-i fac cunostinta cu amicul. Amicul era mai amic, decat amica amica, avand cu el o relatie mai apropiata, il invitam de fiecare data la petrecerile mele, il vizitam intotdeauna de ziua lui cu o sticla de vin, il sunam in caz de probleme auto si il transportam la recuperare cand avea piciorul rupt. In fine, amic sincer si pe bune.
Deci, cu putin ajutor impricinuitii, amicul si amica, s-au cunoscut, s-au placut si s-au luat, exact un an mai tarziu. Ce frumos, nu-i asa? Gresit! De fapt naspa, naspa rau de tot pentru mine, atat de naspa ca de data asta nu imi voi uita lectia.
Deci, din clipa in care s-a vazut in rochie alba, cu un buchet de flori ofilite in mana si cu un da in urechi, amica mea, cea simpatica, si-a schimbat naravul, lasand in urma vesmantul de domnisoara cool si imbracandu-l pe cel de doamna cotoroanta. A inceput prin a face ordine in casa si in viata amicului, alegandu-i mobila si excluzandu-i rand pe rand amicii, locul lor fiind luat de amicii ei. A inceput cu cei singuri, care nu erau intr-o relatie, si care i-ar fi stricat probabil armonia de cupluri, necesara la reuniunile date de ei. Eu, cum eram prietena si cu ea, si intr-o relatie de cuplu, nu m-am trezit pe faras, dar constatam trista ca persoanele misto cam dispareau treptat din cercul lor.
Dupa ce a nascut, amica a devenit o mamica iritata, la tot ceea ce era in jurul ei, intreband insistent intervale regulate de timp: si voi cand faceti un copil?, dar va doriti un copil?. Incepusem deja sa ne vedem rar, eu o sunam, ea nu prea, eu o tot invitam, si cateodata ea mai venea, insa doar ca sa-mi remobileze casa, cu texte de genul: cartile astea aici nu au ce cauta, cel putin doua rafturi trebuie sa fie goale acolo jos, cablurile nu pot fi la vedere, priza trebuie ascunsa, etc., in concordanta cu nevoile copilului meu fictiv, pe care ea dorea ca eu sa-l nasc in secunda urmatoare, ca sa-i avem de aceeasi varsta.
Nu am inteles insistentele ei, pana la aniversarea lui, la care intotdeauna mergeam cu vinul si la care am fost invitata sa nu imi fac aparitia, deoarece sunt invitati doar prietenii lor cu copii.
Am ramas trasnita asa pe moment, tinand cont ca: al lor copil are de abia 1 an si nici cel mai mic habar ca is copii in jur lui sau nu, era totusi onomastica lui, iar eu i-am invitat intotdeauna.
Mda, asta e viata, daca nu vii la pachet dupa o vreme nu te mai ia nimeni. Daca la inceput esti stresata sa-ti gasesti partenerul, mai apoi esti streasata sa nasti copilul. Trebuie sa-l produci la foc automat in concordanta cu cerintele celorlati. Doar ca pe mine nu a stat nimeni sa ma intrebe ce imi doresc si cand.
Asa ca, am deschis sticla de vin, le-am multumit in gand de non-invitatie si am rememorat zicala „facerea de bine, f...... .. ... ........”, pe care o cam uitasem.
Ce-i drept, mobila trebuia rearanjata, modelul trebuia ales, instalatia trebuia conectata, si totusi, un efort prea mic, in comparatie cu bucuria pe care mi-o da, la fiecare trei zile, cad scot din ea gramada de vase gata spalate. Pe deasupra a fost si ieftina, (costand 1.000 si ceva de zloti, adica 1.000 si ceva de lei noi), mai putin decat televizorul, care e cam inutil, dar cum toti au unul, sa avem si noi (comportament de turma recunosc, mai ales ca nu ma uit la TV).
Sunt si minusuri la masina de spalat, cum ar fi de exemplu faptul ca trebuie sa-mi amintesc in fiecare zi, sa nu spal vasele. Instinctiv le iau de pe masa, le pun in ghiuveta si mai ca ma apuc sa le surulesc, dar imi face cu ochiul zambitoare masina de spalat.
Un alt minus e aranjatul vaselor in masina, o chestie de obisnuinta si experinta, care pana se invata necesita maini vigilente, insensibile la uriasa cantitate de grasime si ulei, ce se v-a lipi pe ele, in procesul de rearanjare a vaselor. Un alt efort mic, pentru un scop atat de mare.
- Erau proprietare de florarii.
