Febra Euro (Campionatul European de Fotbal 2012)

Polonia incepe sa fie cuprinsa de febra Campionatului European de Fotbal – EURO, cum i-se spune pe aici. Guvernul construieste drumuri, poduri si stadioane. Media vuieste de subiecte legate de fotbal. Primariile si firmele private construiesc hoteluri. Pensiunile isi curata camerele. Carnea de porc s-a scumpit, caci fermierii isi pastreaza porcii. Ministrii demit directori. Presedintele inaugureaza stadioane. Toti astepta cu nerabdare venirea suporterilor in iunie.
Am aplicat si eu, ca tot omul de rand, la bilete, dar nu m-a lovit norocul de vreun bilet, asa ca mai fac o supa crema, admir soarele de printre nori si astept sa vad daca o sa ploua.

Sala Samobójców - Incaperea sinucigasilor

Ce se ascunde in „Incaperea sinucigasilor”? In afara de multe nominalizari, o poveste cat se poate de reala. O poveste care i s-ar putea intampla oricarui adolescent si oricarui parinte.
Suntem oare pregatiti pentru ea?
Filmul constituie o alternare de scene din viata reala, cu fantezia de desen animat din mintea adolescentului, pentru care existenta nu mai are sens, iar trairile sunt transmise exclusiv online.
Parintii absenti (un fenoment tot mai prezent in viata cotidiana), doctorii cu diplome dominati de indiferenta si viata online, reformeaza relatiile din interiorul familiei, modeland inestetic legaturile dintre copil si parinte.
De oricare parte a baricadei v-ati afla, filmul va va da mult de gandit, caci inevitabil copii de azi vor fi parintii de maine, cand viata online v-a capata o forma si mai intima.

Exemple de solidaritate

Sambata, ma uit intamplataor pe PRO TV International. Ca niciodata (caci aproape de fiecare data sunt povestiri prostesti cu manelisti si pitipoance, ce se filmeaza prin magazine, ca sa arate lumii ca ei isi permit genti falsi si parfumuri made in China) prind segvente din emisiunea Romania te iubesc. Imi raman in minte imaginile cu batrani amarati, scufundati cu tot cu casa in zapada, in timp ce reporterul trage de smecherii cu telefoane mobile fitoase de la carciuma din sat.

-Haide-ti, sa dati o mana de ajutor.

- Lasa-i, ca astia au ajutor, social, au pensii.

Nu s-ar misca „barbatii” satului de pe scaun nici daca i-ar ridica cu macaraua.

Duminica, se ciocnesc, in apropierea unui sat doua trenuri in Polonia. Satenii sar sa le ajute pe victime.

Luni, aud la radio un satean. Povesteste cum a luat un topor si a fugit repede in directia accidentului. A spart cateva geamuri si alaturi de alti sateni au inceput sa scoata victimele. Zice el, ca nu conteaza distrugerile (adica geamurile sparte ale vagoanelor derapate), important e ca s-a reusit salvarea unor victime.

- Va simtiti un erou? Il intreaba reporterul.

- Nu, zice el. Nici eu si nici ceilalti nu ne simtim eroi. Asa ar fi procedat oricare ar fi fost in locul nostru. Asa e omenesc. Si tot asa, speram ca, in cazul in care vom fi noi victime, ne vor veni altii in ajutor.