Parintii sunt ingerii sau demonii copiilor lor. Sunt multi oameni care isi doreesc, si nu pot avea, copii. Dar, despre ei nu scrie nicaieri, nimeni nu le povesteste durerile, nu le alinta tristetea si nu le incurajeaza sperantele. Pentru ei nu exista ajutor de la stat, din taxele mele si ale voatre, nici medicamente gratuite si nici psiholog platit. Ei adopta greu un copil, dupa ce aduna cateva sute de hartii la dosar, si dupa ce sunt verificati la sange de asistentii sociali.
Sunt altii, cu chip de om, ce nasc copii. Ii nasc, ca sa ii abandoneze pe camp, in spital sau in scara blocului. Ii nasc, ca sa ii arunce la gunoi, sau sa le puna o punga de plastic pe cap. Ii nasc pentru alocatia pacatoasa, ca mai apoi sa ii abuzeze, sa ii arda cu tigara sau sa ii lovesca cu telecomanda. Despre ei putem citi aproape zilnic in presa. Lor li-se ofera asistenta psihica gratita, la ei vine psihologul sa ii evalueze si sa-i consilieze, sa ii ajute. Ei primesc medicamente gratuit si un loc la sanatoriu, cu trei mese pe zi si un pat, totul platit din banii mei si ai vostrii tai, din taxele noastre. Ei primesc si alocatia copilului pe care sa o pot bea la carciuma, in timp ce ii invata pe cei mici cum sa devina din oameni salbatici cu chip de om, ce vor repeta faptele celor care i-au adus pe lume.
Si va intre eu acum: UNDE E DREPTATEA?