Nimic nu e etern,
nici dragostea, nici prietenia, nici noi. Suntem doar un moment, o clipa, daca
ar fi sa numaram timpul dupa scala universului, o adunatura de primaveri, daca
ar fi sa numaram timpul in functie de viata unei flori. Nimic nu e pentru
totdeuna, toate au un sfarsit, si poate modul nostru de a ne prezerva iubirea e
o prietenie, ce tine mai mult decat scanteia ce candva ne-a inflacarat ochii,
ce poate oferi mai mult decat orgasmul, si in care ne putem camufla ultimul dram
de speranta.
Sa inchidem acum
aceasta cutie a Pandorei, ce ne-a dat pe langa clipe de nemurire si momente de
extaz, alaturi de un dram de otrava amara a realitatii in care nu suntem
vesnici, in care florile infloresc doar ca mai apoi sa se ofileasca, in care
atractia ne invie, doar ca mai apoi sa ne moara cu o parte din suflet.
