Deceptii si spitale

Marile dezamagiri lovesc cateodata surprinzator. Atunci cand te astepti mai putin „pac!” iti cade direct in cap marea surpriza.
Sa fie viata de imigrant chiar asa de grea (naspa)? Acesta e pretul pe care trebuie sa il platim pentru o lingura de supa in plus, mai multe tricouri in dulap si mai putina mizerie pe strada?
Sau poate societatea Romanesca e facuta din deceptii? Si deceptiile ei ni-se inmaneaza si la mii de kilometrii departare?
Decepti politice, deceptii medicale, deceptii sociale sau deceptii pur si simplu.

Aseara o prietena imi scrie disperata cum se lupta in Romania cu coruptia si mafia din spitale doar pentru a o ajuta sa traiasca macar o zi pe mama ei bolnava.

O inteleg si o compatimesc. Ma duce cu gandul la salonul murdar in care am zacut si eu revoltata de nerusinarea asistentelor si indiferenta doctorilor.

De fiecare data ma gandesc la un amarat de baiat care a sosit intr-o noapte la sectia de reanimare (eram si eu internata acolo) a unui mic spital de oras. L-a batut niste nenorociti care mai apoi l-au adus la spital povestind despre cum s-a lovit la fotbal.
Asistentele l-au pus pe un pat si l-au lasat acolo. S-au dus linistite sa barfesca evenimentul in alt salon.
Ma trezesc la miezul noptii si il aud strigand de durere dupa o rautaciosa de asistenta, care nu voia sa se trezeasca, sa ii de-a un calmant ca nu mai poate. A zacut toata noaptea.
Dimineata dupa ce s-a intors adormit de la operatie doctorii l-au informat ca pe langa splina i-au mai scos si un rinichi, pentru ca sangerase splina peste el in timpul noptii si nu au mai avut ce sa ii faca.
Au nenorocit un om.

Pentru asa cititori, asa ziaristi

Citeam ieri un articol a lui Alice Nastase din Tango, despre lupta ei pentru drepturile care i se cuveneau de drept, despre munca furata si ajungerea in pragul disperarii.
Am dat pe google si am ajuns si la parerea Cameliei Voiculescu – regretul pentru ca a fost "inselata" de Alice care si-a inregistrat numele „Tango” pe ea si nu pe o firma comuna.

Lupta acestor doamne ma duce cu gandul la libertatea presei, la puterea ei de a promova, micsora sau manipula in mintea oamenilor fapte, adevaruri, persoane, de toate. Ma gandesc cum o cunostinta imi spunea cu nonsalanta cum ducea ea pachete pe la ziaristii locali ca sa ii imbunatateasca imaginea parlamentarului „X” pentru care lucra la momentul respectiv.

Imi vine acum in minte primul contact cu PC (fostul PUR) si oamenii de acolo care pentru fiecare abureala de eveniment beneficiau imediat de mediatizare la Antena 1.

Cu tristete constat ca aceasta putere – presa – chiar ii manipuleaza pe oameni.
Articole prost scrise, mincinoase si adesea contradictorii trec de filtrul increderii si al ratiunii, caci la un moment dat un om de bun simt ajunge sa se intrebe: „Daca nu ii cred nici pe astia, atunci pe cine sa mai cred?”.

Citeam intr-o zi despre Elena Udrea. Ma gandeam: stiu si eu daca e proasta sau destepta tipa asta??? Dar ce are a face inteligenta ei cu faptul ca e blonda si bine imbracata? Poate ca nici nu e blonda, s-a vopsit doar ca ii place. Oricum presa a avut grija sa puna intre Elena Udrea si blonda un semn mare de egal.
Oare la atat ne reducem noi ca cititori si ei ca si ziaristi?

Un lucru ma frapeaza la documentarea ziaristilor romani: de ce sunt mereu citate persoane alcolice, sarace si rautacioase?
Intotdeauna se gaseste cineva care sa vorbeasca de rau, dar niciodata de bine.

In loc de epilog:
mi-am format un obicei din a citi comentariile articolelor. Ma gandesc ca, daca autorul a fost subiectiv si selectiv, macar opiniile cititorilor sunt mai rationale si mai apropiate de adevar.
Ma doare invidia si rautatea cititorilor, in special fata de cei care au reusit in viata.

Imagini despre Romania

Am fost in RO. De data asta mai mult decat de obicei mi s-a parut o tara exotica, cu sentimente confuze, bogati, sarmani, buni, rai, toti bagati intr-o oala data in clocot.

Am fost la bunici. I-am gasit asa simpli, amarati ca is batrani, procupati cu ziua de maine si bucurosi ca i-am vizitat.
Le-am povestit cu e prin Polonia; le-am aratat pe harta unde stau.
Era asa frumoasa simplitatea lor, aerul curat si bunatatea sufleteasca.

Mi-am intalnit si rudele. Dintre toate mai mult m-a socat o verisoara de vreo 22-23 de ani.
E casatorita, are 8 clase (a intrat la liceu dar nu i-a placut prea mult la scoala), e grasa si nu lucreaza nicaieri (de lene). Tipa fumeaza doar Malboro, se delecteaza aproape zilnic in barul din sat la cafea si are 3 telefoane mobile (toate mai sic si mai noi decat amaratul meu de mobil).

Am fost la Universitatea sa imi scot diploma de masterat - cica se da doar dupa un an. Eu am mers dupa doi. Am fost de doua ori. Prima data degeaba, iar a doua oara am primit-o dupa o multime de interventii si insistente.
Secretarele nu au reusit sa imi faca amarata foaie matricola dupa 2 ani de cand am terminat!
M-am uitat asa la ele ... aratau rau; mi s-a facut si mila de ele. Probabil sunt prost platite, dar aroganta era in floare.

Am intalnit si oameni cu o mentalitate mai deschisa. De exemplu proprietara localului in care am organizat nunta s-a comportat exemplar. A pregatit totul foarte bine si am umblat dupa fundul nostru pentru fiecare chichita. Tot timpul deschisa si amabila.

Am primit o teapa de proportii de la florareasa cu care am vorbit clar ce fel de buchet doresc – culmea ca i-am trimis si o poza – cum vreau sa arata si ce alte flori mai doresc sa comand.
In ziua nuntii mi-a trimis o naspa de buchet, complet diferit de ce i-am comandat, impachetat intr-o bucata de perdea.
I l-am trimis inapoi, i-am zis sa mi-l puna in suport cum am vorbit si dupa ce l-am primit, o vecina la completat cu asparagus ca sa arate cumva.
Nenorocita mi-a trimis restul buchetelor din trandafiri ramoliti de 5 lei bucata in hartice creponata - nici in piata nu iti mai vand in hartie creponata - ca sa nu mai spun ca eu comandasem din alte flori la 2 lei bucata.
O nesimtita si o mincinoasa. Cand vorbeam cu ea imi aproba tot ca dupa aia sa imi trimita niste rahaturi. A mai vrut sa imi traga o teapa caci i-a spus la taica-meu ca, costa 7 lei firul de trandafir, nu 5 cum mi-a spus mie. Dupa ce am sunat-o si-a amintit ca de fapt sunt cu 5.
O nemernica.

Probabil cea mai relevanta imagine despre RO care mi-a ramas in minte au fost masinile noi si scumpe, in care statea pitit cate un tip ars de soare cu o fata de manelist, tricoul murdar si slapi, in contrastul cu carutele negriciaose trase de niste cai tristi si slabi cu cate un batranel la carma.

Cand vedem batranii amarati stand pe banca in fata casei, ma gandeam: saracii de ei; peste o secunda parca in fata portii o masina de fite: de unde au astia atati bani? Eu muncesc pe branci si nu imi permit nici macar un sfert din masina asta!

In rest tigani pe strazi, automutilati numai ca sa nu munceasca; vanzatoare care nu iti dau restul si patroni de placintarii care prefera sa nu ii platesti jumatate din placinta decat sa iti ia un leu in bani marunti.

Asta e Romania, plina de contraste. Se plang oamenii ca sunt saraci, te hartuiesc cersetorii pe strada, dar toti is dotati cu cate 2 -3 telefoane mobile in buzunar.

SATC

In sfarsit am fost la film. Mi-am dorit sa vad filmul asta de ceva vreme... nici nu e de mirare la cata publicitate i s-a facut.
Cu fiecare comentariu pe care il citeam ma atragea tot mai mult.
Fiind o fana a serialului, mi-am zis:
- Nu pot sa pierd filmul. Gata mergem la cinema.

Zis si facut.
Dupa exact 20 de minute de publicitate a inceput si filmul. A inceput, l-am vazut si s-a sfarsit.

Impresii = 0
Subiect = 0
Lectii de viata = 1 = un serial de succes nu inseaman neaparat un film bun, mai degraba unul care lasa de dorit.

De mult nu mi-a mai fost dat sa urmaresc un film atat de plictisitor. Practic scenaristii nu au avut nici un subiect.
Ca sa nu mai vorbim de umor: rar si primitiv.
Unde sunt replicile acide, glumele nesarate si hazul de necaz cu care ne-am obisnuit.

Doua ore de stat in cinema degeaba. Am vrut sa plecam la un moment dat, dar era pacat de banii dati pe bilet.

Din filmul asta am ramas doar cu o chestie, si nu stiu sigur, daca nu chiar asta a si fost intentia producatorilor, mai nou la moda e sa ai o geanta misto, nu o pereche de pantofi!

Toata chestia cu brandurile si reclama "mascata" a fost de o plictiseala ingrozitoare.
Un film care sa promoveze marci - pe majoritatea cutiilor se putea citi cate un brand de lux - asta era idea, iar idiotilor le-a picat fisa sa sa tranforme SATC - un serial hazliu si cu bun gust - intr-o astfel de capodopera = catastrofa.

Ma intreb de ce filmul nu e distribuit gratuit. Un fel de reclama extinsa pe perioada a doua ore.

In mod sigur ar crea mai multe vanzari.

Ar veni doar publicul selectat.