Fereastra

Prea multe evenimente m-au intampinat in ultima vreme. O intorsatura de lucruri, si o rascruce mi s-a asezat in drum. Au fost momente cand am cautat-o eu, insa acum m-a gasit ea pe mine. Mult mai repede decat ma asteptam.

S-a inchis usa si eu am deschis fereastra.
E mica si strampta; v-a fi nevoie de mult efort, vointa si munca din partea mea, ca sa reusesc sa ma strecor prin ea.
Drumul v-a fi greu si anevoios, plin de obstacole si momente de indoiala, in care calea nu imi va mai parea atat de drepta, clara si potrivita.
Am sa revin mereu la fereastra, sa o privesc in ochi, sa o masor si sa ma intreb daca e intr-adevar ea. Daca e fereastra pe care trebuie sa ies.
Vor fi minute, ore sau chiar zile pe care in disperarea mea le voi petrece cautand alte ferestre sau uitand complet de ele. Vor fi ceasuri in care ma voi refugia intr-un colt al camerei, amagindu-ma ca imi este suficienta camera si consolandu-ma ca altii nu au iesit niciodata pe o fereastra.
Vor fi momente in care ma voi reintoarce la usa, rugand-o strasnic sa se deschida, implorand-o si plangand dupa momentele placute in care ii detineam cheia.

Vor fi si clipe de claritate, in care voi intra in contact cu mine insumi, ma voi accepta asa cum sunt si voi sti ce am de facut. Atunci, imi voi pune la lucru toate calitatile, abilitatile si experienta pentru a iesi pe fereastra ce mi-am deschis-o singura.
Voi sti atunci cum pot sa ies, si odata iesita sa ma bucur de aer, soare si de mine insumi.

Tratament preferential

Dupa-amiaza la biroul pentru straini. Trebuie sa imi schimb ceva documente.
In fata usii asteapta doi barbati si un copil.
Un student inalt, cu degetele subtiri si parul peste ochi, venit probabil la studii si cu o dorinta secreta de a ramane. Probabil ucrainian sau rus, dupa accent.
In celalalt colt un tata cu un copil. Dupa cateva minute vine si mama. Schimba cateva cuvinte si imi dau seama ca ea nu e poloneza.
Un miros greu pe coridor ma duce cu gandul la zecile de persoane care au asteptat aici de dimineata.

Cand eu am venit aici prima data eram deja cetatean al UE. Am completat niste formulare si fara prea multe formalitati mi-am primit hartia.
Langa mine se perindau insa tragedii. Pentru cei din afara UE e mult mai greu, mai costisitor si mai stresant.
Asa cum era pentru noi, atunci cand ne luam viza spre o tara mai dezvoltata, mai corecta, mai curata si poate spre o viata mai buna.

15 chestii despre mancare

- mananc de nevoie (si de voie)
- mananc cand imi este foame (si cand imi e pofta)
- nu imi place sa rabd foame (desi am observat ca e o dieta des folosita)
- abuzez rar de mancare (cateodata e chiar necesar)
- dulciurile nu imi tin de foame (desi o mai potolesc)
- daca mananc ciocolata cand imi e foame imi produce greata (se mai intampla)-
- mananc multa paine (ca toti romanii de altfel :))
- nu sunt vegetariana (dar imi place mancarea vegetariana)
- prefer mai mult legumele (decat carnea)
- prefer sarat decat dulce (dar asta nu inseamna ca nu sunt o dulce :))
- nu am tinut niciodata dieta (dar am avut perioade in care m-am indopat cu lamai)
- imi place sa incerc mancaruri noi (din pacate nu intotdeauna se dovedesc pe gustul meu)
- am mancat melci, genul de gradina, fierti si sarati (se serveau cu berea pe post de seminte)
- nu sunt o mare gospodina (desi cateodata imi place sa gatesc)
- polonezii au o bucatarie foarte asemanatoare cu cea romanesca (asta pentru cei care mai cred ca, sarmalele sunt numai Made in Romania)

Champagne Mademoiselle?

Craciunul in imagini