Dupa-amiaza la biroul pentru straini. Trebuie sa imi schimb ceva documente.
In fata usii asteapta doi barbati si un copil.
Un student inalt, cu degetele subtiri si parul peste ochi, venit probabil la studii si cu o dorinta secreta de a ramane. Probabil ucrainian sau rus, dupa accent.
In celalalt colt un tata cu un copil. Dupa cateva minute vine si mama. Schimba cateva cuvinte si imi dau seama ca ea nu e poloneza.
Un miros greu pe coridor ma duce cu gandul la zecile de persoane care au asteptat aici de dimineata.
Cand eu am venit aici prima data eram deja cetatean al UE. Am completat niste formulare si fara prea multe formalitati mi-am primit hartia.
Langa mine se perindau insa tragedii. Pentru cei din afara UE e mult mai greu, mai costisitor si mai stresant.
Asa cum era pentru noi, atunci cand ne luam viza spre o tara mai dezvoltata, mai corecta, mai curata si poate spre o viata mai buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu