Lichide s.o.s.

In Germania primesc (cumpar) intotdeauna suc de mere acidulat. Uit ca au asa ceva (nu am mai baut in alta parte) si il deschid bucuroasa, pana cand aud un sasait.
Pe setea asta e bun, mai ales la 2,70€/ sticluta.
Preturile de pe aeroport te nenorocesc cand vine vorba de mancare sau bautura.

Eram odata pe aeroport la Otopeni si m-a apucat brusc o sete crunta. La singurul bar din zona de imbarcare, o apa era 3€. Si nu la 10 l, ci la 0,50.
Mai aveam vreo jumate de ora pana la imbarcare, dar setea nu imi dadea pace.
O sete apasatoare, cu gatul uscat si limba pedaland in gol printre falcile fierbinti, cu ochii iesiti din orbite, in cautare dupa vreo urma de lichid.
M-am invartit o vreme prin fata barului, pana am decis sa intru la baie. Speram sa pot sorbi o inghititura de la robinet, sa imi alint macar setea. Stiam ca in avion am sa primesc lichide pe gratis dupa pofta inimii si nu consideram neaparat necesara o usurare inutila de bani, fie ea si de 3€.
Intru convinsa la baie, gata sa sar pe cel mai apropiat robinet, cand imi fata imi apare o amarata de chiuveta, murdara si invechita, desupra careia atarna o teava jalnica si ruginita, de pe vremea cand s-a pus prima caramida la aeroport. Arata mai groaznic si mirosea puternic a clor si murdarie.
De cosmar, mai ales ca eu speram ca macar la Otopeni locul unde poposec toate personalitatile (fitele) sa fie cat de cat o toaleta normala (curatica, ingrijita, fara miros sau fara rugina).
Am luat-o la fuga de acolo, si m-am dus tinta la barul cu chelneri lenesi si fitosi, de unde am achizitionat apa la 3€, dupa ce am asteptat vreo 5 minute, nu ca era ceva coada, dar puturoasa de vanzatoare/chelnerita nu a binevoit sa se ridice de pe scaun.
Voiam chiar sa le strig „nu serveste nimeni aici”, deranjandu-i din depanatul amintirilor la cafeaua de dimineata, pe care o serveau fara graga, cand m-a razgandit gandul ca as putea primi vreo sticla cu apa imbunatatita de un scuipat aditional. Niciodata nu se stie.

Am baut fix trei inghitituri, dupa care am aruncat-o in Munich, cand am trecut prin al doilea tur de securitate. Cica nu e voie cu lichide nici dupa ce ai trecut de control.

Cafeneaua cu detalii

Realitate vs fictiune

Ii arat unei cunostinte (poloneze) un text de-al meu, tiparit pe niste coli. Dintre toate cuvintele intelege doar unul: sex. Ma intreaba ce inseamna si daca inseamna acelasi lucru ca si in poloneza. Ii marturisesc indiferenta ca da.
Ea ramane surprinsa, se socheaza o clipa, iar apoi trage concluzia: scrisesem o poveste de iubire, barbatul din poveste nu e sotul meu, iar in text era inclus cuvantul sex.
In mintea ei se formeaza instinctiv o gaura, uriasa si adanca, un mix in care aceste elemente sunt de neconceput. Explicatiile ulterioare, despre cuvant si contextul total diferit (de ceea ce credea ea) in care a fost folosit sunt primite cu dezinteres. Conexiunea s-a facut si ca o sudura eterna, nu mai poate fi modificata.
Din strafundurile mintii scobeste cu greu, catre propriul sot o intrebare:
- Tu te-ai supara daca as scrie o poveste, despre altcineva in care ar aparea cuvantul sex?
Deja nu mai intelege ca povestea e poveste si realitatea realitate. Nu mai face diferenta intre fictiune si concret. Autorul ii sta in fata, iar cum autorul e concret, la fel de concret e si textul si cuvantul. Nu mai are importanta ca povestea e fictiune.

****
La teatru am avut o povestioara de interpretat. Ceva despre o sotie si un sot, se cearta, se omoara si gatesc ceva din carnea celuilalt. O idee banala, ireala, abstracta de pus in scena.
Am facut-o cu zambete, cu relaxare in moduri cat mai originale. Un joc, un exercitiu de regie si interpretare.

In particular am avut proasta inspiratie sa povestesc povestioara. Un fir horor s-a desprins din ochii care urmarisera atatea filme aburitoare de amor si crime, pasiune si cruzime.
A urmari pe altii la televizor e ok, dar al asculta pe cel de langa tine cand iti povesteste ca a pus in scena, ceva asemanator e mult prea complicat.

Dormitorul de chibrituri

Suntem doua furnici. Traim intr-o mica cutie de chibrituri.
Fiecare are o agenda, in care isi noteaza cu atentie programul zilnic, aniversari si evenimente.
Dormitorul e la nivelul superior al cutiei, pe chibriturile moi. Petrecem acolo noaptea, de obicei imbratisati.
Ziua eu ma ocup de curatenia cutiei, de aranjatul chibritelor si pregatirea hranei.
Ziua, tu esti mai mereu plecat, in cautarea bucatelor sau a altor chibrituri folositoare prin casa.
Spre seara te intorci. Imi povestesti ce si cum ai facut, ce ai gasit si unde, cu cine te-ai intalnit, ce ati vorbit si despre cine.
Iti povestesc si eu ce am facut, ce n-am facut si cand voi face.
Ne mancam mancarea, ne bem ceaiul si ne punem iar in pat. Ne imbratisam vreo jumate de ceas, dupa care ne intoarcem fiecare pe chibritul lui si adormim.
Maine incepe o noua zi istovitoare.
La fel ca cea de azi.

Unde am mai fost

Inca o scrisoare

Dupa zece ani iti scriu din nou o scrisoare. Vei mai gasi un loc, pentru inca o dovada de iubire in cutia cu amintiri de la mine, aceea din inima ta.

Se fac zece ani dragul meu de cand ne-am cunoscut intr-o seara de iulie.
Mi-ai zambit si mi-ai spus povesti, la lumina lunii, intr-un colt de drum.
Eu te-am ascultat voioasa, ti-am zambit si ti-am raspuns la toata ghicitorile vietii. Ne-am petrecut noaptea povestind ale tineretii capcane, iubiri si desertaciuni, ca doi prieteni ce se cunosteau dintotdeuna, doua suflete pereche ce in sfarsit s-au asezat la masa iubirii.
Sufla un vant de vara, aducator de ploaie si miresme de flori. M-ai tras mai aproape, iar eu m-am lasat cuprinsa de bratele tale. Traiam clipa iubirii in noaptea aceea frumoasa. Tineri, veseli si cu ardoare, nerabdatori, impacienti, gasindu-ne unul pe altul intr-o inlantuire fara de margini sau precedent.
Tarziu au aparut si zorile, triste caci trebuiau sa ne sopteasca, ca momentul fericirii are si un final. M-ai condus tacut spre casa, nerabdator pentru urmatoarea intalnire, inmanandu-mi pe un colt de hartie numarul tau de telefon. Il pastrez inca, pitit intr-o bomboniera printre alte bijuterii.
Mi-ai spus noapte bune si mi-am facut promisiunea suprema, sub semnul caruia a stat mereu iubirea noastra: „nu iti primit nimic”.

Ploua

…iar fereastra imi sopteste ca vara se lasa asteptata.
Oficial aici incepe pe 21 iunie, deci ar mai fi de asteptat cateva zile bune.
Dimineata mai trag cu ochiul in garderoba, la rochiile subtiri si lejere de vara. Sunt la conservat, pentru cele 7-8 zile de caldura adevarata pe care le astept nerabdatoare.

Daca am noroc termometrul v-a arata 30 de grade...