In Polonia la auzul cuvantului fotbal te duci cu gandul la autobuze ruginite, cu motor galagios, pline cu barbati imbracati in negru si accesorizati cu bate. Autobuzele sunt insotite de dube pline cu mascati si dirijate de echipaje ale politiei.Asa sunt escortati suporterii in Polonia. Poate nu toti, dar de fiecare data cand e un meci orasul e blocat, impanzit de politie, iar oamenii de bine se inchid in casa.
Fotbalul nu e cu siguranta un sport rege pe aici, mai degraba sportul paturii de jos a societatii, printre care se amesteca accidental cate un intelectual teribilisti.
La inceputuri, cand spuneam ca imi place fotbalul, ba chiar il urmaream cu placere (mai ales atunci cand juca echipa Romaniei) am primit ridicaturi de sprancene.
Intre timp m-am reprofilat pe sporturi mai „intelectuale” pe care nu am rabdarea sa le urmaresc, dar imi place sa le practic, iar echipa Romaniei s-a facut de varza, asa ca pierderea nu e considerabila.
Mai greu e cu revistele pentru dame din RO, in care mi-se spune cum sa-mi vindec partenerul de obsesia pentru fotbal – pe care nu o are – cum sa supravietuiesc pe vremea campionatului – pe care nu-l urmarim – sau ce cadori fotbalistice i-ar face mai degraba neplacere.
Probabil ca toti barbatii sunt obsedati de fotbal, dupa cum scrie in revista, numai nu stiu cum se face, ca tocmai eu si un numar considerabil al amicelor mele ne-am nimerit cu parteneri complet dezinteresati de fotbal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu