Tigara

Mai trag un fum si ma gandesc cu lumea e impartita intre fumatori si nefumatori.
De la locurile din restaurant, cafenele si mai nou baruri, unde ies rar si in care nu sunt tentata sa o aprind, pana la locul de munca unde mi-o aprinde nevoia de solidaritate, de apartenenta la un grup si de inabusire a nelinistilor.
Inconjurata de colegii cu acelasi viciu, ies la aer sa mai schimb o vorba, jucandu-ma cu ea printre degete.
La tigara se fac si se desfac ite, invarteli si schemate; se barfesc colegii (nefumatori desigur), sefii (fumatori sau nefumatori), vecinii si viata. La tigara afli tot ce misca, despre tot ce misca si ce va misca.
Tigara creaza intimitate, da conturul de grup. O familie neinrudita in care fiecare detine un loc anume, un rol anume si un rost.
- Ai (tigari)? Il intreaba tata experimentat pe copilul novice.
- Data viitoare fumam de la tine! Traseaza bunica darnica termenii colaborari la impartitul bunurilor in familie.
Tigara creaza prietenii si noi cunostinte. La tigara se descopera oameni noi, care pareau neinteresati, dar cu tigara in gura devin genii ale aprinsului brichetei si se improsca cu noroi absentii, mai ales amicii vechi ce au parasit grupul.
Pentru tigara exista si timp, si loc, si spatiu. Tigara nu se refuza, nu se explica si nici nu se comenteaza.
Tigara in schimb, pune de multe ori un zid intre noi si altii, intre ei si noi.