Pisicile moderne

De cand hranesc 2 pisici, am aflat ca pisicile nu mai manaca soareci. De prins nici vorba, caci sunt prea grase si prea timide. Pisicile mai nou se ascund de soareci. Pisicine nu mai papa nici lapte, ci doar apa si biscuiti, atat, zilnic. Nici macar nu poftesc la o coaja de paine sau o felie de salam. Biscuitii sunt maro sau negrii, dar nu cu gem, nici cu ciocolata, ci goi, seci si cu gust de chimicale.
Pisicile nu mai locuiesc afara, nici nu se prea plimba pe afara. Ele locuiesc doar in casa, iar cand isi fac treburile merg la toaleta. De obicei nu folosesc WC-ul oamenilor, desi ma sunt si pisici dotate cu astfel de abilitati, au toaleta lor in schimb, cu nisip pe post de apa si hartie igienica. Nisipul minune, special pentru pisici se cumpara de la magazin, ca si puii de pisica de altfel, caci pisicile emancipate nu mai fac pui, sunt toate castrate.
Iar eu ma mir ca o idioata la toate astea minunatii ale lumii moderne, avand in minte pisicile primitive a bunicii mele, svelte, frumoase si jucause. Pisicile copilariei mele locuiau in fan, unde faceau pui frumosi si mititei, ce-i imparteam mai apoi pe la vecini, prindea soareci si nu refuzau laptele.
Intr-o lume cu catei fashonisti, de ce nu ar exista si pisici pe masura?
Doar Tom mai trebuie emancipat ca prea alearga dupa Jerry.

De ce merita vazut oceanul?

Daca nu pentru valurile melodice, ce izbesc plaja aurie, inpodobita de scoici mari si frumoase, atunci, macar pentru secunda infinitului, ce-ti trece prin toate simpturile, cand intri in contact cu el.
Momentul in care te contopesti cu oceanul e etern, e viu si pentru totdeauna.
Oceanul te duce la capat de lume, pe valuri albastre si inspumate. Te prinde in mrejele lui amoroase, in care tu si cerul, ii tine-ti companie. Te aduce inapoi la realitate, prajindu-ti picioare pe fineatea galbena cu boabe mari si sclipitoare.
Oceanul e viu si-ti glasuieste, traieste si se cuibareste mai apoi in sufletul tau.
El te cheama, te vrea si te indeamna, sa-l vezi iar si iar.
Si tu vii, cuprinsa de un dor nebun, de o iubire si o infinitate fara de sfarsit.