Lor

Incerc sa schimb lumea, sa indrept mentalitaile si obiceiurile gresite, sa aduc lumina si viziune in greselile lor, sa le spun: „Hei, dar nu veziti ca gresiti? Opriti-va o secunda, dati un pas in spate si priviti pe ansamblu locul in care va aflati.”

Ei ma privesc cu mirare, si-mi arunca iritati o mie si una de argumente, pe care le stiu deja pe de rost, caci le-am invatat pe cand le recitam si eu altora, izvorate din greselile de gandire post-comuniste romanesti, din lipsa de mobilitate si de intelegere a esentialului.

In vine sa le zic: As tacea, daca as sti ca intr-o zi va veti realiza greselile, veti privi pe ansablu si veti constata: „Da, intr-adevar, toate astea nu au rost, sunt inutile si ma tot dau cu capul de ele in van.” Dar asta nu se v-a intampla niciodata.

Asa ca tac, inainte de a rosti primul cuvant, imi cumpar inca un bilet de avion si fug. Unde? Spre fericirea mea, asa cum incerc sa mi-o contruiesc eu, acolo unde pot sa uit de nefericirea lor, pe care singuri si-au creat-o. Si numai singuri pot iesi din ea.