Prajitura cu prune – usoara, rapida si gustoasa

Ingrediente

- 10 prune medii

- 4 oua

- 6 linguri de zahar

- ½ pliculet de zahar vanilat

- 4 linguri de faina

- 3 lingurite praf de copt

- 4 lingurite de rom sau esenta de rom

- 1 lingurita praf de scortisoara

- unt sau margarina

- o tava pentru cozonac/chec

Se spala prunele, se tau in jumate si se scoat samburii. Se aseaza, una langa cealalta, in tava unsa cu unt saumargarina. Peste prune presaram 2 linguri de zahar si le bagam la cuptorul incins la ~ 150^o C.

Intre timp separam ouala, batem albusul cu mixerul, adaugam 4 linguri de zahar si galbenusul.

Amestecand delicat cu o lingura din lemn adaugam pe rand cele 4 linguri de faina, praful de copt si esenta de rom.

Scoatem prunele de la cuptor, punem peste ele zaharul vanilat, scortisoara si aluatul.

Dam totul din nou la cutor pentru aproximativ 20 de minute, la ~ 150^o C.

Cand aluatul e usor auriul, scoatem prajitura de la cuptor si o intoarcem pe o tava, ca sa se insiropeze aluatul.

Pofta mare!

Posta Romana furacioasa

Cea mai tare posta e Posta Romana. Au furat harnicii nostrii postasi pana si doua pachetele amarate de drojdie de vin. Dupa care, au sigilat frumos plicul, ca sa arata ca si neatins, lol!

E foame mare prin tara, ce sa mai zic.

Insa teapa tot ei o iau, pentru ca intr-un pliculet din ala de drojdie sunt 3 preparate si numai dupa ce citesti instructiunile IN POLONEZA, stii in ce ordine si cum sa le pui.

(In)succes la tradus, hotilor!

John si magarul politic

John, un proeminent manager englez, cu diploma de Cambridge, IQ inalt, serios, elegant, studios si cu un salariu fabulor, e trimis de firma mama, BQP (Best Quality and Prices), sa faca afaceri in Romania. Nu ii ia mult timp lui John sa intelega ca, in Romania cele mai mari si mai banoase afaceri se fac cu statul, asa ca incepe Johny sa participe la licitatiile publice. Si curg ofertele, 20, 30, 40 pe zi, cu cele mai mici preturi posibile si imposibile, cu cele mai de calitate produse si servicii, oferite de John si firma lui statului roman. Dar nimic, din toate se alege doar praful, nici o licitatie castigata, nici la presedintie, nici la minister, nici la prefectura, nici macar la o amarata de primarie. Aflat pentru prima data in viata lui de businessman, intr-o dilema profunda, John, managerul cu o rata de succes de 9,99%, cauta solutii ajutatoare, incepe sa-si faca reclama la TV, la radio, sa faca lobby la Ambasada, sa faca acte de caritate, dar tot nimic. Intr-o zi mai norocoasa, unui prieten roman de-a lui John, i-se face mila de el, si-l introduce la Mitica. Mitica, un functionar plictisit, mic de inaltime, dar cu piciorul inalt pe pedala multor cai putere, uratel, dar fericit posesor a unei frumuseti blonde de drepta, e intotdeauna afliat la partidul de la guvernare si etern deschis noilor posibilitati financiare. - Ei bine, draga Johny, ii spune Mitica, am auzit ca ai vrea si tu sa castigi o licitatie publica, si pentru ca m-am rugat Stefanica, sa-ti rup si tie o bucata de ciolan, uite ca tocmai asa se face, ca am o licitatie pe rol chiar acum, si daca tot m-am angajat, ti-o dau tie la digerat. - O, thank you, multumesc, sir. - Ei lasa Johny, e placerea mea sa ajut un asa proeminent businessman, ce a poposit pe melegurile noastre mioritice tocmai de la Londra. - Spuneti sir, despre ce licitatie e vorba. - Ei bine, avem nevoie de o spanzuratoare si ce trebuie sa faci tu, e sa construiesti una la kilometrul 0. - Despre ce spanzuratoare este vorba, sir? - O spanzuratoare de cea mai buna calitate Johny, una care sa folosesca cu succes la spanzurarea unui magar. - O, yes, inteleg. No problem, sir. Ce trebuie sa fac? - Super, super Johny. Uite, treaba sta in felul urmator: avem alocat de la bugetul de stat pentru stanzuratoarea asta 10 euro. Tu pui la licitatie o oferta pentru 7,99 euro si castigi licitatia. 4 euro imi dai mie, iar restul de 3,99 de euro sunt pentru tine si pentru spanzuratoare. Ne-am inteles? - Yes sir, dar e o mica problema. - Cum adica? - Pai daca trebuie sa spanzuram un magar pe spanzuratoare, numai spanzuratoare insasi v-a costa 5 euro, 2 euro pentru lemnul german de ce-a mai buna calitate, care sa sustina greutatea magarului, 2 euro pentru muncitorii calificati, capabili sa construiasca cu succes spanzuratoarea si 1 euro pentru toate taxele, avizele de contructie si inchiderea circulatiei pe perioada lucrarilor. Deci, intelegeti sir, ca daca spanzuratoarea costa 5 euro, iar eu castig doar 3,99 de euro, ies in minus cu toata afacerea, nu mai vorbesc de profitul meu. - Ei dragul meu Johny, uite aici faci tu o greseala, pe care multi englezi au facut-o inaintea ta. Gandesti englezeste, dar tu esti pe plaiul mioritic, faci afaceri romanesti si ar trebui sa te inveti sa gandesti eficient romaneste. Situatia e mult mai simpla decat crezi, si din bunatatea mea, uite, iti fac tie un favor acum, si am sa-ti explic, ce insemna o gandire eficient romaneasca. Ia sa vedem, zici dumneata ca spanzuratoarea costa 5 euro, eu zic ca costa mai putin. Pai, 1 euro e lemnul, nu il mai aduci tu din Germania, ca e mai ieftin cel chinezesc si nici nu trebuie sa mergi pana acolo, ca avem si noi mica noastra China chiar aici, la Dragonul Rosu. Doi lei, zici tu, ca costa muncitorii calificati. Pai, ii iei necalificati, din care jumate pe carte de munca si cealalta jumatate la negru, si uite ca ai mai economisit 1 euro. Zici ca avizele, taxele si oprirea circulatiei costa 1 euro, poate ca asa o fi, dar cand iesi tu pe usa asta de la mine din birou, te opresti la secretara mea, ii dai 50 de centi si ii spui de ce ai nevoie, cand si unde, iar ea iti aranjeaza treburile. Acum, ia sa refacem noi calculul: 1 euro materialele, 1 euro muncitorii si 50 de centi taxe, avize si alte cele, deci in total 2 euro si 50 de centi. Pai daca, tu castigi licitatia cu 3 euro si 99 de centi, iar spanzuratoarea costa 2 euro si 50 de centi, eu vad aici un profit de 1 euro si 49 de centi. Poate nu e mult, caci nu stiu eu, cu cat esti tu obisnuit acolo la voi la Londra, dar aici e Romania, o tara mai saraca, si trebuie sa intelegi ca poporul e flamand, iar profitul nu poate fi asa de mare, desi 1 euro 49 de centi, zic eu, ca nu-i o suma chiar de lepadat. - Da inteleg, inteleg sir Mitica, dar pe mine nu profitul ma ingrijoreaza. 1 euro si 49 de centi e ok pentru mine. Ma ingrijoreaza in schimb spanzuratoarea, caci daca o construim asa cum zici dumneata, tare ma tem ca nu v-a mai fi instare sa spanzure cu succes magarul. Ma tem ca nu o sa-l mai spanzure deloc. - Ei draga Johny, atat bai sa fie. Oricum era un magar politic, iar astia nu mor nici injunghiati, dar apoi spanzurati ...

De ce in Romania toata lumea vrea sa termine o facultate?

Ca sa-mi ascunda complexele.

Sa ma explic: pe vremea facultatii, cand eram o studenta vesela, aspiranta la o diploma mai serioasa, am intrat prima data in contact cu majoritatea categoriilor sociale: bogati, saraci, profesori, doctori, medici, vanzatori, zilieri, oameni de serviciu, portieri, someri si asa mai departe. Ce mi-a ramas in minte de pe vremea aceea e felul diferentiat in care ma tratau interlocutorii mei. Cu cat erau mai educati cu atat ma tratau mai bine, mai respectuos, aproape ca de la egal la egal, cand era evident ca eu doar aspiram sa ajung la nivelul lor.

In schimb, cu cat interlocutorii erau mai putin educati, cu atat ma tratau mai rau. Ma tratau cu o ura nascuta din complexele lor, transmitandu-mi verbal si prin gesturi ca „tu nu esti mai buna decat noi” si aruncandu-mi constant replici despre inutilitatea facultatii.

Gaseam in mesajul lor un complex persistent pe care nu il intelegeam, ma puneau la zid cu ura toti nerealizatii, de la rude, la simple cunostinte sau vanzatoarele de la magazinul din colt, unde nu se angajau studenti.

Nu stiu daca complexul mai exista, caci intre timp m-am mutat din Romania, insa banuiesc ca s-a diminuat, odata cu suplimentarea excesiva a locurilor la facultati.