Prajitura rapida cu coacaze rosii

Ingrediente
- 200 g – 300 g coacaze
- 3 linguri de lichior de lamaie (poate fi si alt tip de lichior, dar cu lamaie iese cel mai aromat)
- 4 oua
- 4 linguri de smantana
- 4 linguri de faina
- 4 linguri de zahar
- 3 lingurite praf de copt
- 3 lingurite coaja de lamaie
- un zahar vanilat
- o forma rotunda din sticla sau ceramica
- o lingura de pezmet
- o lingurita de unt

Se amesteca cocazele cu lichiorul si zaharul vanilat. Incalzim cuptorul la 180 de grade si pregatim compozitia.
Intr-un vas amestecam: ouale, zaharul si paful de copt. Asteptam 3 minute, timp in care pregatim forma: o ungem cu unt si o presaram cu pesment. In forma presaram coacazele.
Peste oua adaugam smantana, faina si coaja de lamaie, amestecand bine.
Turnam compozitia peste coacaze si o dam la cuptor pentru ~20-30 de minute.
Optional decoram cu zahar pudra si servim langa o inghetata rece de vanilie.

Pofta buna.

Tropa de Elite si coruptia

Am urmarit Tropa de Elite. Doua filme excelente. O echipa speciala de politisti incoruptibili, care lupta cu un sistem putred, corup si mizerabil. Mi-a creat o senzatie de „deja vu”, mai ales al doilea film. Lanturi groase atarnate la guturu pline de slanina, focuri de arma trase pentru a impresiona prostimea, masinile scumpe umplute cu pitipoance, politicienii burtosi infulecand la masa populara, parca am mai vazut asta undeva, intr-un film sau poate intr-un ziar, sau poate intr-o alta realitate, de pe un alt continent. Societatea corupta, cu asta se lupta Roberto Nascimento in film e foarte similara cu societatea in care am crescut.
Realitatea prezentata in filme e ca o palma plina de noroi pe care o primesti peste ochi si oricat ai vrea sa iti cureti murdaria de pe pupila cu un servetel uscat nu vei reusi, caci mereu v-a exista inca o firamitura de nisip care sa te jeneze, iar pupila nu iti v-a fi niciodata curata. Servetelul trebuie sa fie umed. Asa e si societatea romaneasca, ca si pupila ochilui, jenanta de coruptie, dar imposibil de curatat cu un servetel uscat. Trebuie sa intre la apa, ca sa poata iesi curata. Numai apa spala nisipul.

Cum a fost la EURO 2012?

EURO a fost misto. L-a inceput am fost cam sceptica, mai ales cand am vazut bugetele alocate de orasele gazda, insa m-am lasat cuprinsa de valul pozitiv ce a cutreiarat Polonia timp de aproape o luna. Nu sunt adepta circului (si painii) pentru popor, insa e important sa ne descretim fruntea din cand in cand, de la grijile zilnice, si competitia acesta a fost un prilej minunat.

Mi-au placut oamenii veseli, imbracati animat, ce colindau strazile orasului in zilele de meci. Am intalnit in tranvai suportezi ai echipelor ce urmau sa joace intre ele; glumeau si radeau, erau amici si rivali, ce se indreptau impreuna spre o terasa de unde sa urmareasca meciul, langa o halba de Tyskie (cea mai buna bere poloneza dupa aprecierea mea).

Organizarea a fost buna, iar voluntarii si personalul au avut un comportament decent si de ajutor. Meciurile au fost ok, iar pe stadion, cand se mai lasa plictiseala, suporterii incepeau sa cante: „Polska Biało Czerwoni, Polska Biało Czerwoni” adica, Polonia Alb Rosii, sau sa faca valuri mexicane, ca sa inveseleasca admosfera.

Nu stiu daca EURO a fost chiar atat de profitabil pentru Polonia, insa, ce a ramas in urma vizibil cu ochiul liber, sunt bucati terminate de autostrada, drumuri expres si locale, hoteluri si patru mari stadioane. Nu sunt suportera, dar m-am lasat prinsa in joc si am fost alaturi de toate echipele care au jucat. Ca si mine, au fost mai multi, eu zic ca majoritatea. In fond EURO nu a fost despre fotbal, a fost despre admosfera si oameni.

Romania incotro?

Am plecat de cativa ani din Romania. Am lasat atunci in urma oameni apropiati, cu care azi nu mai patrez legatura, si o stare a lucrurile, pe care acum nu o mai gasesc in societatea romaneasca. Oamenii s-au indepartat, si oricat as fi incercat ei sa mai tin cu ei legatura, interesul „poarta fesu”, iar daca esti departe, nu mai poti satisface nici un interes. Sau poate ma insel, si sunt atat de ocupati, ca nici macar nu au timp odata pe an, sa imi raspunda la emaiul trimis cu urari de ziua lor. Poate ar fi trebuit sa-i sun? Dar la ce folos, daca nu imi raspund la telefon.

Starea de fapt a societatii din Romania s-a degradat cumplit in ultimii ani si oricat as incerca, nu mai reusesc sa ma identific cu ea. Sunt depasita de ceea ce se intampla, de coruptia evidenta care nu deranjeaza pe nimeni, de pitipoancele din media si admiratia idiotilor pentru ele, de mita care se da si se incaseaza cu seninatate, de starea lucrurilor si degradarea morala a oamenilor. Gasesc unele lucruri absurde si ilogice, un par in ochi, care pe mine ma deranjeaza cumplit si ma intristeaza pana la lacrimi, in timp ce altii nu il simt.

Ma intristeaza puternic aceste schimbari nefaste din societatea romanesca si observ ca nu doar pe mine, vad ca sunt si altii care scriu despre ele, sunt nervosi, iritati si au un singur gand: vor sa plece. Ma intreb de multe ori, daca m-as mai intoarce sa locuiesc in Romania.

E un frig cumplit in Polonia, o vara cainoasa cu ploaie si vant in iunie, un sezon scurt, in care nu cresc nici caise, nici pepeni si nici piersici. Dar e o stabilitate, o directie, o realitate, o lume, in care pana la urma iti gasesti drumul, poate chiar dreptatea. O lume in care nu te lupti la nesfarsit cu absurditatile.