Gil Courtemanche, O duminica in jurul piscinei la Kigali

Cartile bune costa 5 lei. Se gasesc intr-un cos de nuiele, pus pe jos in librariile Humanitas. Ca sa le gasesti trebuie sa scormonesti bine, sa bagi mana adanc si sa scoti intr-un teanc. Apoi incepi sortarea, treci de cartile siropoase cu pagini galbene si povesti mondene (cu singuratatea ridicata la rang de succes), de cele cu sfaturi imbatabile in cucerirea barbatilor bogati (ma intreb de ce autoarea nu si-a pus singura in practica sfaturile, si acum nu ar fi trebuit sa vanda carti la reducere pentru a se intretine) sau titluri ce incep cu cuvantul sex (foarte popular de cand cu „Sex in the city”, si la fe de banal ca si varianta pentru cinema). Dupa o intensa munca, in cele din urma ajungi la o carte cu o coperta verde, ce incadreaza doi ochi negrii si tristi.

Pe carte scrie Gil Courtemanche, O duminica in jurul piscinei la Kigali.

Titlul nu iti spune nimic, si poate nici nu stii ce si unde e acel Kigali, insa e suficent sa intorci cartea pe partea din spate, unde printre randuri se citesc doua cuvnte: ...Hutu ... Tutsi.

Acum, aici pentru noi doua cuvinte. In 1994, la Kigali, pentru ei doua sentinte: viata sau moartea.

Cartea lui Gil Courtemanche e o carte despre viata si moarte, vazuta prin ochii canadieni ai eroului principal, ce intretine o relatie de naivitate, implicare si usoara indiferenta cu societatea si oamenii ce il inconjoara la Kigali.

Constient de puterea lui de alb intr-o tara neagra, Bernard nu cade in patima albilor, de a se simti  mici zei in aceasta lume peste masura de serviabila alilor, carora le sunt satisfacute toate poftele si trecute cu vederea toate crimele. In fond, cat valoreaza aici o prostituata neagra aruncata de la etajul patru. Bernard ramane lucid, ceea ce ii da posibilitatea sa observe si chair sa participe, fara voia lui, la razbunarile ascunse si sofisticate ale negrilor impotriva albilor.

In toata luciditatea lui, Bernard ramane totusi naiv, nu crede in ceea ce i se prezice, in ceea ce i-se arata si in ceea ce urmeaza sa se intample. Bernard spera in natura umana a oamenilor, si orbit de dragoste si nadejde, e lovit cumplit de masacrul ce se declanseaza la Kigali. Genocidul nu iarta, cateodata nici pe albi, dar mai apoi pe negri.

O carte = o lectie de viata, o lectie despre indiferenta, putere si ura.

O lectie despre natura umana, politica si sinceritate.

Nu e trista cartea, ci realitatea pe care se bazeaza. Fapte reale, personajele care au existat, eroismul de care au dat dovada unii si lasitatea care i-a ghidat pe altii.

O carte pe care o recomand cu caldura. O intoarcere la origini, la realitatea si la viata.