miercuri, 31 iulie 2013

Castele de nisip



Construiesc castele de nisip,
le tot imboarda vantul si eu tot le riduc
le contruiec pentru mine si pentru altii deopotriva,
le slefuiec intrarea, le zugravesc peretii
cu mainile albe le imbalsamez fetii;
bat cuie nebuna in a lor structura,
cand pete de sange imi curg usor din gura
cu mainile reci amestec in a lor smoala
ma incalzeste incet, apoi ma frige ca in oala,
transpir, ma lovesc dar mie nu-mi pasa
nici de vantul iute, nici de ora de masa,
acuma-s la munca, si gata cu joaca,
inca un castel si poate vina tata!
O usa se inchide, o fereastra se naste
si eu inchid ochi sa vad cum renaste
acelasi castel, facut tot de mine
construit odata, apoi iar
pentru cine???
E plaja aici, si nisip cat cuprinde
urme de maini si bete marunte
sunt iar in pustiu, o iau de la zero
o pace, tacere si poate un eco.

joi, 11 iulie 2013

RObotzi vs Family Guy (sau alte divertismente made in Romania)



RObotzi e cel mai tare show in limba romana, de fapt cel mai tare show de la Family Guy incoace (care fie vorba intre noi, a inceput sa o cam ia pe aratura).
Family Guy mi-a placut enorm la inceput pentru ca era slobod la gura, direct si de efect. Nu avea mila de nimeni si nimic, lovindu-i pe toti in acelasi timp. Treptat insa glumele au inceput sa-si piarda din savoare, erau usor repetative si din ce in ce mai deschise publicului larg, iar in loc de o lingurita dulce amaruie de subtilitate, bine gandita, primeai ironii cu polonicu, nesarate.
Seth MacFarlane (creatorul Family Guy) e un fel de Mihai Bendeac, de prin RO, doar ca la o alta scala si un alt nivel. A pornit bine, a rup o bariera/tabu de exprimare, dar in succesul pe care l-a intampinat, a sarit calul. American Dad! e la un nivel foarte primitiv, nu mai spun ca alte show-uri iar fost deja anulate. La fel si Bendeac, pe care il mai urmaream din cand in cand la Mondenii, dar mai apoi emisiunile lui, au fost (sau inca mai sunt) facute la un nivel ce ma depasea intelectual. Ups! De fapt la Mondenii incepuse deja sa se tot repete aceleasi povesti si aceleasi poante, ce duceau usor a Divertis. Ceva de Genul Bendeac a fost anterior Garcea, sau Leana si Costel, amuzante o data, de doua ori, dar a treia oara nu mai tine aceeasi gluma. Cred ca e o chestie de bariera, nu o cursa, cu telul „cat de jos poti sa mergi”. Trebuie sa iti impui un anumit standard de audienta nu cantitativ, ci calitativ. Oricum v-a creste cantitativ, pentru ca unii chiar si daca nu inteleg exact cu ce se mananca, vor si ei, ca vad la altii. Ma mai uit din cand in cand la Cronina Carcotasilor, nu e ceva ce rupe gura targului, dar nici ceva ofensiv de idiot. E ca o bombonica cu ciocolata, stii ce gust are, dar totusi reuseste sa te surprinda.
Oricum Robotzi sunt cei mai tari! Creativitatea lor imi depaseste asteptarile si fiecare episod ma surprinde, e inevitabil sa nu imi starneasca rasul si sa imi dea o stare de bine. Le doresc si pe viitor mult succes!