John si magarul politic

John, un proeminent manager englez, cu diploma de Cambridge, IQ inalt, serios, elegant, studios si cu un salariu fabulor, e trimis de firma mama, BQP (Best Quality and Prices), sa faca afaceri in Romania. Nu ii ia mult timp lui John sa intelega ca, in Romania cele mai mari si mai banoase afaceri se fac cu statul, asa ca incepe Johny sa participe la licitatiile publice. Si curg ofertele, 20, 30, 40 pe zi, cu cele mai mici preturi posibile si imposibile, cu cele mai de calitate produse si servicii, oferite de John si firma lui statului roman. Dar nimic, din toate se alege doar praful, nici o licitatie castigata, nici la presedintie, nici la minister, nici la prefectura, nici macar la o amarata de primarie. Aflat pentru prima data in viata lui de businessman, intr-o dilema profunda, John, managerul cu o rata de succes de 9,99%, cauta solutii ajutatoare, incepe sa-si faca reclama la TV, la radio, sa faca lobby la Ambasada, sa faca acte de caritate, dar tot nimic. Intr-o zi mai norocoasa, unui prieten roman de-a lui John, i-se face mila de el, si-l introduce la Mitica. Mitica, un functionar plictisit, mic de inaltime, dar cu piciorul inalt pe pedala multor cai putere, uratel, dar fericit posesor a unei frumuseti blonde de drepta, e intotdeauna afliat la partidul de la guvernare si etern deschis noilor posibilitati financiare. - Ei bine, draga Johny, ii spune Mitica, am auzit ca ai vrea si tu sa castigi o licitatie publica, si pentru ca m-am rugat Stefanica, sa-ti rup si tie o bucata de ciolan, uite ca tocmai asa se face, ca am o licitatie pe rol chiar acum, si daca tot m-am angajat, ti-o dau tie la digerat. - O, thank you, multumesc, sir. - Ei lasa Johny, e placerea mea sa ajut un asa proeminent businessman, ce a poposit pe melegurile noastre mioritice tocmai de la Londra. - Spuneti sir, despre ce licitatie e vorba. - Ei bine, avem nevoie de o spanzuratoare si ce trebuie sa faci tu, e sa construiesti una la kilometrul 0. - Despre ce spanzuratoare este vorba, sir? - O spanzuratoare de cea mai buna calitate Johny, una care sa folosesca cu succes la spanzurarea unui magar. - O, yes, inteleg. No problem, sir. Ce trebuie sa fac? - Super, super Johny. Uite, treaba sta in felul urmator: avem alocat de la bugetul de stat pentru stanzuratoarea asta 10 euro. Tu pui la licitatie o oferta pentru 7,99 euro si castigi licitatia. 4 euro imi dai mie, iar restul de 3,99 de euro sunt pentru tine si pentru spanzuratoare. Ne-am inteles? - Yes sir, dar e o mica problema. - Cum adica? - Pai daca trebuie sa spanzuram un magar pe spanzuratoare, numai spanzuratoare insasi v-a costa 5 euro, 2 euro pentru lemnul german de ce-a mai buna calitate, care sa sustina greutatea magarului, 2 euro pentru muncitorii calificati, capabili sa construiasca cu succes spanzuratoarea si 1 euro pentru toate taxele, avizele de contructie si inchiderea circulatiei pe perioada lucrarilor. Deci, intelegeti sir, ca daca spanzuratoarea costa 5 euro, iar eu castig doar 3,99 de euro, ies in minus cu toata afacerea, nu mai vorbesc de profitul meu. - Ei dragul meu Johny, uite aici faci tu o greseala, pe care multi englezi au facut-o inaintea ta. Gandesti englezeste, dar tu esti pe plaiul mioritic, faci afaceri romanesti si ar trebui sa te inveti sa gandesti eficient romaneste. Situatia e mult mai simpla decat crezi, si din bunatatea mea, uite, iti fac tie un favor acum, si am sa-ti explic, ce insemna o gandire eficient romaneasca. Ia sa vedem, zici dumneata ca spanzuratoarea costa 5 euro, eu zic ca costa mai putin. Pai, 1 euro e lemnul, nu il mai aduci tu din Germania, ca e mai ieftin cel chinezesc si nici nu trebuie sa mergi pana acolo, ca avem si noi mica noastra China chiar aici, la Dragonul Rosu. Doi lei, zici tu, ca costa muncitorii calificati. Pai, ii iei necalificati, din care jumate pe carte de munca si cealalta jumatate la negru, si uite ca ai mai economisit 1 euro. Zici ca avizele, taxele si oprirea circulatiei costa 1 euro, poate ca asa o fi, dar cand iesi tu pe usa asta de la mine din birou, te opresti la secretara mea, ii dai 50 de centi si ii spui de ce ai nevoie, cand si unde, iar ea iti aranjeaza treburile. Acum, ia sa refacem noi calculul: 1 euro materialele, 1 euro muncitorii si 50 de centi taxe, avize si alte cele, deci in total 2 euro si 50 de centi. Pai daca, tu castigi licitatia cu 3 euro si 99 de centi, iar spanzuratoarea costa 2 euro si 50 de centi, eu vad aici un profit de 1 euro si 49 de centi. Poate nu e mult, caci nu stiu eu, cu cat esti tu obisnuit acolo la voi la Londra, dar aici e Romania, o tara mai saraca, si trebuie sa intelegi ca poporul e flamand, iar profitul nu poate fi asa de mare, desi 1 euro 49 de centi, zic eu, ca nu-i o suma chiar de lepadat. - Da inteleg, inteleg sir Mitica, dar pe mine nu profitul ma ingrijoreaza. 1 euro si 49 de centi e ok pentru mine. Ma ingrijoreaza in schimb spanzuratoarea, caci daca o construim asa cum zici dumneata, tare ma tem ca nu v-a mai fi instare sa spanzure cu succes magarul. Ma tem ca nu o sa-l mai spanzure deloc. - Ei draga Johny, atat bai sa fie. Oricum era un magar politic, iar astia nu mor nici injunghiati, dar apoi spanzurati ...

De ce in Romania toata lumea vrea sa termine o facultate?

Ca sa-mi ascunda complexele.

Sa ma explic: pe vremea facultatii, cand eram o studenta vesela, aspiranta la o diploma mai serioasa, am intrat prima data in contact cu majoritatea categoriilor sociale: bogati, saraci, profesori, doctori, medici, vanzatori, zilieri, oameni de serviciu, portieri, someri si asa mai departe. Ce mi-a ramas in minte de pe vremea aceea e felul diferentiat in care ma tratau interlocutorii mei. Cu cat erau mai educati cu atat ma tratau mai bine, mai respectuos, aproape ca de la egal la egal, cand era evident ca eu doar aspiram sa ajung la nivelul lor.

In schimb, cu cat interlocutorii erau mai putin educati, cu atat ma tratau mai rau. Ma tratau cu o ura nascuta din complexele lor, transmitandu-mi verbal si prin gesturi ca „tu nu esti mai buna decat noi” si aruncandu-mi constant replici despre inutilitatea facultatii.

Gaseam in mesajul lor un complex persistent pe care nu il intelegeam, ma puneau la zid cu ura toti nerealizatii, de la rude, la simple cunostinte sau vanzatoarele de la magazinul din colt, unde nu se angajau studenti.

Nu stiu daca complexul mai exista, caci intre timp m-am mutat din Romania, insa banuiesc ca s-a diminuat, odata cu suplimentarea excesiva a locurilor la facultati.

Iar tigani, romii si romanii

Inca o faza naspa, cu explicatii despre romani si Romania. De data asta cu o baba poloneza. Ma intreaba ea vesela de unde sunt (ma rog, ma recunoaste dupa accent ca nu-s de-a lor), eu ii raspund la fel de vesela ca din Romania (aticipand ceea ce urmeaza), ea se schimba la fata (pe bune, chestia asta ma termina, cand ii vad pe polonezi ca se schimba la fata, cum din simpatie – asteptand sa fiu englezoica sau frantuzoica – trec la dispret), si incepe cu dumele.

Baba poloneza: Precis e mai bine in PL ca acolo (adica Romania).

Eu, fara chef dupa ce i-am vazut mutra: Eh, e tot asa. (Fals, nu e, dar nu am vrut sa-i dau satisfactia).

Ca ea stie ca e mai rau, ca a fost Ceausescu in Romania.

Eu: acum 20 de ani

Ea: nu, mai recent

Eu: exact acum 21 de ani. Am luat ca reper 1990, ca oricum era Decembrie 1989

Ea: Ca a auzit ea povesti despre Romania, ca oamenii traiau rau si Ceausescu le-a facut apartamente fara bai.

Eu (deja iritata): De fapt apartamentele comuniste din Romania erau mai bune decat cele din Polonia. Stiti cum sunt facute apartamentele comuniste din Polonia, ca au o camera impartita in doua, jumate camera si jumate bucatarie, iar bucataria nici macar nu are fereastra, ei bine in Romania asa nu s-au facut, erau mici, dar macar bucataria avea fereastra. Si aveau toate baie.

Ea: dar era rau pe vremea lui Ceausescu.

Eu: nu era asa de rau.

Ea: Pai, dumneata arati bine, dar ma rog ... pe aici Romania nu are o imagine prea buna ... cu rromii...

Eu: a, da cu tiganii, resprezinta vreo 3% din populatia Romaniei (recunosc, nu stiu exact cat reprezinta conform datelor actuale, asa ca am zi 3, doar ca sa-i explic ca is si ei acolo o minoritane, ca sa nu-si mai inchipuie ca romanii sunt tigani)

Mai voiam sa-i explic cate ceva cu diferenta dintre romani si tigani, dar s-a deschis usa si am intrat la doctor.

Pe bune, urasc chestiile astea. Deja m-am saturat. Trebuie sa se schimbe ceva. M-am saturat sa mai explic pentru tot restul vietii cine sunt si de unde vin.

Ghid de vacanta: Polonia

Ce se poate face vara in Polonia? Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa incep cu o mica introducere, despre clima din Polonia, care se difera mult fata de cea din Romania, iarna fiind mai frig, toamna si primavara mai noros, iar vara e mai scurta, are ziua mai lunga dar temperaturile mai scazute in jur de 19-30 de grade.

Vara fiind scurta, ea este traita la maxim, mai toate orasele mici sau mari fiind pline de evenimente, concerte, festivaluri de teatru si film, intalniri, comemorari de batalii, expozitii sau targuri. Daca doriti sa faceti un tur al Poloniei, aveti mari sanse sa nimeriti la un eveniment, ele fiind dese, caci vara e scurta si abia incap toate la un loc.

In Polonia puteti opta pentru trei locatii diferite de relaxare: la munte, la mare sau la lacuri.

La munte cea mai populara si mai aglomerata locatie este Zakopane – pe care eu personal o evit, deoarece e prea plina de turisti, eu preferand locatii mai retrase. Pentru cei care nu pot urca pe munte exista o solutie alternativa, teleschiul, care functioneaza si vara.

La mare e frumos, nisipul e relativ curat, coniferii cresc pe plaja, cihlimbarul vine cu valurile si apa e in general curata. La mare e insa mult vant, ideal pentru windsurfing, kitesurfing si navigatul cu vele, insa cam incomod pentru statul la soare, de aceea pe plaja o sa gasiti multe paravane de vant. Intreaga plaja (atat la mare cat si la lacuri) este publica, iar accesul este gratuit. Temperatura apei este mai scazuta, cam pe la 16-20 de grade, iar cea mai populara locatie este Sopot – un oras concentrat pe turism, in care se intersecteaza festivalurile cu cluburile, terasele cu expozitiile si la tot pasul se gasesc hoteluri si camere de inchiriat.

Pe lacuri in special cele din regiunea Mazury – nord estul Poloniei – se navigheaza cu barca cu vele. Navigatul cu vele este foarte popular in Polonia si veti gasi cu usurinta o barca de inchiriat. Barcile se pot inchiria cu capitan in cazul in care nu posedati permis de navigat ambarcatiuni cu vele – e suficient nivelul de timonier. Apa lacurilor este calda, iar plajele sunt un amestec de nisip si iarba.

Interesant de vizitat sunt in Polonia castelurile – in special cele teutonice – care s-au pastrat intr-o stare relativ buna. Orasele pe care le recomand cu caldura sunt: Cracovia, Wroclaw, Gdansk, Sopot, Malbork, Varsovia si Toron.

Cazarea in Polonia costa in functie de conditiile oferite, de la vreo 40-50 PLN (1 PLN = 1 RON) pana la 200-300 PLN pe noapte, in functie de conditiile oferite.

Preturile la mancare – supermarket, restaurante, baruri – sunt in general mai mici sau similare cu cele din Romania. Daca doriti (si merita prin serviciul oferit) puteti lasa chelnerilor bacsis, insa nu este obligatoriu.

Vara in Polonia

De cand locuiesc in PL asta e una dintre cele mai frumoase veri, fara ploi multe, fara temperaturi de 10 grade, fara vant, doar soare, flori, fructe si fluturi.
Fructe de vara in Polonia: agris, fragute, afine, coacaze rosii si negre, mure, merisoare, zmeura, cirese si visine.