Nu e normal sa fim agresate.

Nu doar in Romania femeile sunt agresate, doar ca in Romania agresarea e acceptata ca parte a vietii cotidiene. A fi strigata sau fluierata pe strada e vazuta mai mult ca pe un compliment, decat o insulta, iar a primi o palma pe fund la primele ore ale zilei, cand te grabesti spre munca, e ca un salut de „Buna dimineata”. Nu vreau sa cad in paranoia americana, unde a spune despre o femeie ca e frumoasa echivaleaza un proces la tribunal si multi bani in munus pentru guraliv, insa am fost nu o data inghesuita in tranvai, de cate un muncitor necalificat de +40 cu o privire usor psihopatica. Odata eram cu o amica si individul (tulburat mental) ne-a inghesuit, pana am ajuns la capatul tranvaiului. Nu stiam ce sa mai face si am coborat. Eram naive si ne era rusine, auzisem ca se intampla, dar nimeni nu ne-am invatat cum sa reactionam. Nu ne-am spus nimeni ca ii putem tragem o geanta in cap (oricum o aveam mereu in dotare si era plina cu carti) sau ca putem urla la el. Insa ne-a spus multa lume ca se intampla, ca si cum ar fi un lucru normal. DAR NU E.

E atat de anormal, ca unul din primele lucruri pe care le-am auzit dupa ce m-am mutat in alta tara a fost ca „aici, romanii sau moldovenii te flueiera doar pe strada, in rest alti europeni nu”. E atat de anormal, ca dupa un an locuit intr-o alta tara, cand cineva mi-a pus mana pe fund din nou, m-am sperit si am urlat asa de tare incat s-a auzit pe toata strada, oamenii intorcandu-se spre mine speriati. Eram socata si revoltata, desi nu era prima data cand o pateam, doar ca uitasem de „normalitate”.   

Castele de nisip

Construiesc castele de nisip,

le tot imboarda vantul si eu tot le riduc

le contruiec pentru mine si pentru altii deopotriva,

le slefuiec intrarea, le zugravesc peretii

cu mainile albe le imbalsamez fetii;

bat cuie nebuna in a lor structura,

cand pete de sange imi curg usor din gura

cu mainile reci amestec in a lor smoala

ma incalzeste incet, apoi ma frige ca in oala,

transpir, ma lovesc dar mie nu-mi pasa

nici de vantul iute, nici de ora de masa,

acuma-s la munca, si gata cu joaca,

inca un castel si poate vina tata!

O usa se inchide, o fereastra se naste

si eu inchid ochi sa vad cum renaste

acelasi castel, facut tot de mine

construit odata, apoi iar

pentru cine???

E plaja aici, si nisip cat cuprinde

urme de maini si bete marunte

sunt iar in pustiu, o iau de la zero

o pace, tacere si poate un eco.

RObotzi vs Family Guy (sau alte divertismente made in Romania)

RObotzi e cel mai tare show in limba romana, de fapt cel mai tare show de la Family Guy incoace (care fie vorba intre noi, a inceput sa o cam ia pe aratura).

Family Guy mi-a placut enorm la inceput pentru ca era slobod la gura, direct si de efect. Nu avea mila de nimeni si nimic, lovindu-i pe toti in acelasi timp. Treptat insa glumele au inceput sa-si piarda din savoare, erau usor repetative si din ce in ce mai deschise publicului larg, iar in loc de o lingurita dulce amaruie de subtilitate, bine gandita, primeai ironii cu polonicu, nesarate.

Seth MacFarlane (creatorul Family Guy) e un fel de Mihai Bendeac, de prin RO, doar ca la o alta scala si un alt nivel. A pornit bine, a rup o bariera/tabu de exprimare, dar in succesul pe care l-a intampinat, a sarit calul. American Dad! e la un nivel foarte primitiv, nu mai spun ca alte show-uri iar fost deja anulate. La fel si Bendeac, pe care il mai urmaream din cand in cand la Mondenii, dar mai apoi emisiunile lui, au fost (sau inca mai sunt) facute la un nivel ce ma depasea intelectual. Ups! De fapt la Mondenii incepuse deja sa se tot repete aceleasi povesti si aceleasi poante, ce duceau usor a Divertis. Ceva de Genul Bendeac a fost anterior Garcea, sau Leana si Costel, amuzante o data, de doua ori, dar a treia oara nu mai tine aceeasi gluma. Cred ca e o chestie de bariera, nu o cursa, cu telul „cat de jos poti sa mergi”. Trebuie sa iti impui un anumit standard de audienta nu cantitativ, ci calitativ. Oricum v-a creste cantitativ, pentru ca unii chiar si daca nu inteleg exact cu ce se mananca, vor si ei, ca vad la altii. Ma mai uit din cand in cand la Cronina Carcotasilor, nu e ceva ce rupe gura targului, dar nici ceva ofensiv de idiot. E ca o bombonica cu ciocolata, stii ce gust are, dar totusi reuseste sa te surprinda.

Oricum Robotzi sunt cei mai tari! Creativitatea lor imi depaseste asteptarile si fiecare episod ma surprinde, e inevitabil sa nu imi starneasca rasul si sa imi dea o stare de bine. Le doresc si pe viitor mult succes!

Ce ma enerveaza pe mine - partea 1 (poate vorm mai urma si altele, poate nu)

Ce ma enerveaza pe mine cel mai mult si cel mai mult? Ei, nu stiu ce ma enerveaza cel mai mult si cel mai mult, dar m-am gandit sa fac asa o lista cu ce ma enerveaza in general.

Deci sa purcedem:

-          Politicienii din Romania – nu am intalnit pana acum nici un om normal in politica, adica: cu bun simt, ceva mai mult creier decat un graunte, fara aroganta si cu bune intentii populare (nu personale);

-          Medicii care se cred mici zei – nu doar la faza ca trebuie sa mergi la ei cu sacosa (cand nu ai bani, bagi cu oua, cum am vazut pe unul cerandu-i unei biete babute), cum adesea se intampla in RO, dar la faza ca te trateaza ca pe un idiot, cum se intampla in PL. Merg si le spun „domnule doctor, am alergie la CLOR, va rog frumos sa nu imi prescrieti un antibiotic pe baza de CLOR”. Si el imi prescrie, nu de alta dar e unul dintre cele trei medicamente pe care le stie (si pentru care atunci cand le prescrie primeste gageturi de la firmele producatoare) si ii e prea lene sa caute in carte lui (care explica tot, ca daca as avea eu una, m-as trata singura) un alt antibiotic, fara CLOR.

-          Romanii din Polonia – ce se plang de limba si refuza cu mandrie sateasca si indarjire de bou sa o invete cat de cat. Stiu ca e grea, credeti-ma, am trecut prin asta, dar daca tot stai aici (si chestia asta e valabila pentru oricine, oriunde s-ar afla), da-o incolo, dar macar sa stii sa ceri un pahar de apa, nu de alta, dar mori de sete.

-          Oamenii ce arunca gunoiul peste tot – mi-se pare stupid sa faci mizerie la tine „acasa”, chiar daca asta inseamna strada sau oras.

-          Barbatii ce vor sa se insoare cu virgine – si care in mod normal vor sa aiba o viata sexuala inainte de casatorie, ceea ce imediat duce la concluzia ca majoritatea femeilor sunt curve, doar virginele is bune;

Despre iubire si realitate

Vorbeam asa, mai de mult, cu o amica poloneza care sta sa aleaga intre doi gagii despre viata si relatii. Ea in dilema, nu stia ce sa aleaga, eu ii citam din „intelepciunile lui Florii”, o baba bine la care am locuit in primul an de facultate. Am apreciat-o pe Florii, multi ani mai tarziu, cand judecatile pe care le emitea s-au adeverit in practica, iar eu am inceput sa inteleg adevaratul sens al sfaturilor despre barbati, iubire, casatorie si viata, pe care ni-le dadea. Cand esti tanar si naivitatea inca isi mentine aura fericirii in capului jurul tau, parca astepti ca dragostea sa iti  bata la usa, sa iti pice din cer si orice posibil chip intalnit pe strada e o posibila iubire la prima vedere. Doar ca atunci nu te cunosti pe tine si nici pe cei din jur, si mai trece o vreme pana incepi sa intelegi ce vrei de fapt, ce iti place, ce nu iti convine si cam cum ai vrea tu sa arate lucrurile asezate in viata ta. Si parca, cu cat te cunosti mai bine, cu atat chipurile sunt tot mai palide si iubirea aia la prima vedere, nu prea mai are ce cauta in viata ta. Echilibrul e undeva la mijloc, as zice eu, caci e frumos sa te indragostesti, sa tresari, sa zbangai, sa te doara stomacul, ca se incoarda muschii prea tare, cand te intalnesti cu el. E frmos sa iubesti, sa faci acte eroice si nebunesti, mai tari ca in filmele americane...DAR inainte sa te indragostesti, trebuie sa te uiti un pic in jur, sa te uiti asa un pic mai bine si sa privesti, chiar daca nu vrei sa deschizi ochii, sa privesti din alta perspectiva alesul pentru care vrei sa munti muntii din loc. Nu de alta, dar cam dupa 2-3 ani asa, fluturii aia dispar din stomac, ca sunt fara garantie vesnica, doar temporari, iar tresaitul de fericire s-ar putea transforma intr-un tresait de stres. Stiu, nu pare reala varianta pentru cei cu capul in nori, dar totusi se intampla, lucrurile se schimba, iar daca din greseala nu te aflii pe calea potrivita, odata intrata pe poarta vietii cu un „da”, ai cam luat teapa. O teapa cam urata pentru unii, cand mai au inca cateva guri de hranit si mai fericita pentru altii, daca nu s-au aventurat prea mult si mai pot face inca cale intoarsa.

Si de aia ne zicea noua Florii, sa ne uitam bine la gagiul nostru, dar sa ne uitam si pe langa el, la tatal lui, la familia lui, sa vedem cum traiesc, ce fac si ce vor de la viata. Nu de alta, dar intr-o buna zi s-ar putea sa traim si noi tot asa. Sa cascam bine ochii la cuibul in care traiesc, la ce meserii au, la ce fac in timpul liber, daca au un hobby sau poate o gradina sau poate sunt campioni la vizionat programe TV. Ne mai zicea ea sa cascam bine ochii la tatal gagiului nostru, daca are chelie, daca are burta, daca ajuta in casa, cum isi trateaza sotia, cum ii vorbeste si ce face, caci asa v-a arata si gagiul nostru peste ani si cam in acelasi mod se v-a comporta cu noi, daca il vom ridica la rangul de sot. Da, familia iubitului e o oglinda spre viitor. Trebuie privita bine si adanc, vazute detaliile ce scapa la prima vedere. Eu zic ca trebuie privita atenta si mama, mama ce ne-ar putea fi intr-o zi soacra. Trebuie privite bine activitatile ei, ce face si cum face ea, caci din ce am observat eu, un baiat la care mama i-a facut mereu patul, i-a servit intotdeauna mancarea calda si i-a spalat de fiecare data hainele murdare, v-a pretinde acelasi tratament si din partea sotiei, chiar daca ea castiga mai bine decat el, locuieste in casa cumparata de ea si pe langa jobul de cariera mai e si mama de cariera la trei copii. Daca nu a ridicat un deget cand a fost mic, nu-l v-a ridica nici atunci cand v-a fi mare. Da, sunt si exceptii, dar nu am sa vorbesc despre ele, sunt cazuri particulare, nascute din animite situatii, cateodata extreme. Se intalnesc si nu prea, depinde de noroc.

Candva am cunoscut un baiat, mi-a placut mult de el si lui de mine, dar am inteles repede ca nu putem fi impreuna, cand mi-a povestit ce asteptari are el de la viitoarea nevasta, care pe langa ca trebuie sa fie frumoasa si destepta, mai trebuie sa si-l ingrijeasca (pe el si pe familia ce va avea sa vina), sa-i calce, sa-i spele, sa-i gateasca, sa-i curete si sa-i lustruiasca, toate acestea in timp ce are un servici cu o norma intreaga si castiga acceptabil. Eu i-am spus sincer ca nu ma deranjeaza serviciul, si de aia fac o scoala, ca sa invat si sa pot munci, insa in ceea ce priveste treburile domestice pe cont propriu, nu prestez de una singura. Si asta a fost.

Intre timp el s-a casatorit cu o „femeie pe gustul lui”, de care e relativ multumit, si drept dovada capabil sa o ignore o seara intreaga (caci nu stiu cum se face, dar multi barbati isi pierd interesul pentru femeile ce ii tin in spate, dar si-l dezvolta pentru cele independente), iar eu mi-am facut reclama ca nu stiu sa gatesc, doar ca sa vad cum reactioneaza gagii mei si pretentiile lor.